2374.Au ales morala și binele între oameni, de mici

  Că sînt și exemple normale, de copii care, oarecum se comportă responsabili. Cînd le vine rîndul în viață, chiar de în copilărie au avut de toate cele și libertate. De a alege, au ales morala și binele între oameni, chiar de mici știind ce ni se cere. Pe Pămînt cît sîntem în solda SA și nu ne dăm seama, că așa dorește EL. Din considerente ce mă depășesc, o fi că ne vrea să ne lansăm noi înșine în cunoașterea necesară.
  Să ne luptăm pentru adevăr și schimbări drepte, necesare, bune și utile omenirii. Că nedreptatea falsul nu poate conduce pe culmi adevărate, ci se dă de gol. În nelegiuirea lui dăunătoare omenirii, de care nu-i nevoie spre a fi respectat cît meriți. Doar morala și regula dreptății, coincide cu buna conviețuire între oameni. Și cunoașterea cît putem a LUI în lume, ajutîndu-ne, în pricepere, deocamdată tare limitată.
  Să ne desprindem de nedreptate și reorganizați în bine și util, cunoscîndu-L, cît trebuie deocamdată. Și pentru asta putem fiecare face cît putem mai bine, spre a ne fi și nouă bine în raport de EL și noi. Binele, frumosul și utilul pot conlucra în sinea fiecăruia, spre aflarea căii de urmat. Cum ni se cere de SUS, aflîndu-ne binele nostru și al celor ce țin de noi.

1389.Cu voinţa ce ni-o mai rămas

   Sîntem siliţi a ne implica în toate cele de pe Pămînt, căutînd folosul de se poate fără a deranja făcuta creaţie. Oricare ar fi ea din noi ori natura SA. Nici  impasibili nu-i ok. ci cu bunul-simţ al datoriei rezonatoare cu Totul să-L căutăm a şti corect. Să ne dezvăţăm a mai fi cu gunoaiele societăţii confundaţi, trăind ceva  mai drept între apropiaţii naturii lăsate nouă. Că-i destul o picătură de otravă să ne încurce cunoaşterea şi evoluţia spre întregul de aflat din noi.
   Cuprinşi în zidiri şi faceri semeţe, nu-l vedem pe nărăvit în rele căzut, năclăit şi năpădit de nici nu mai îngaină poate. Sărirea întru scoaterea din necaz nici nu-i de socotit timp răcit ci, la o adică tot cu acela în timp am cunoscut viaţa tînără ca fiecare. Cîntarul lumii ne-o ridicat şi el frînt, să-l echilibrăm că auziţi nu surzi e CER-ul.
   Unii de-abia reuşesc să ocolească dărîmanta ocazie de a se molipsi de indecentă viaţă cloacă şi tot pe-acolo prin schele caută aţii să nu mai aibă umbră. Şi una şi alta îs exagerări în lumea nedreaptă de azi, imposibil de clădit curat. ÎL vom mai şi afla printre altele în timpul dat şi curaţi, scuturaţi, poate vom vedea şi auzi şi ce-i nevoie a mai exista.
    Liberi ca păsările cerului nu numai să ne socotim a fi, ci chiar să fim în viaţa ce-o trăim cum ne taie capul. Bine ar fi încercarea să-I fie LUI bună şi astfel să-L mulţumim şi noi n-om mai avea părăsiţi fiind, necazuri. Bunul-simţ să-l facem partener de-o viaţă 24 din 24 de ore.
    Spiritualitatea-i suprema şi baza noastră vlagă, ce de-o terfelim în stradă, ca-n totdeuna şi de-acuma tot rău şi urît om duce-o cu EL departe-n zări neştiute. Fiind doar printre noi să nu-I dispărem de tot ca fiinţă cu gîndire şi spirit grija SA.
    Răsăriţi oriunde ne cauţi, ne supunem vieţuirii date şi EL ne consideră cu de toate, doar să-L mulţumim, pentru a fi şi noi împliniţi cum se cuvine drept, de-om şti. Mai e cale de făcut nu ni s-o încheiat traseul pînă aici şi gata cu evoluţia ce ne-o aşteaptă. Să ne mai pliem după a-le SALE vreri cum măcar putem cu voinţa ce ni-o mai rămas.