3316..De minte nu-i cînd trebuie și pasul ți-i nedrept, prin astă lume nimic nu-i prea deștept, degeaba-i viața

  La alegere și libertate osîndiți cu toții, că-n disciplina filozofică doar, insul și spiritul se întrec de care pe care. Findu-ți după unii mai aproape fiecăruia de știe ca trimisul CER-ului de-L știi. Că se-ncred unii și-n strîmbe strașnic nedreptăți atribuite forțelor diriguitoare în general. Contînd pe vajnice entități negre, treaba lor, e de dorit Lumina și aflarea SA corectă și la îndemînă-ți este.
  Lasă-le-n seama LUI și cată-ți de drum drumețule, îți spun, că-i cale lungă și ești nesigur. Nu-L uita, că uitat rămîi și-n van te zbați și tot rămîi de-ți pare rău că te născui. Nu-i de șagă și de amînare, revino-ți omule, te-ai înstrăinat destul, te cată și-I ieși în cale. Nu-L știi îL vei cunoaște, EL pe tine te știe de-a fir-a-păr de cînd stră-străbunii tăi nici nu erau.
  Nu fii apatic și indiferent, că vreme-ți trece și ție ca la ai tăi toți și degeaba-i viață. De minte nu-i cînd trebuie și pasul ți-i nedrept, prin astă lume nimic nu-i prea deștept.

3213.Ajungînd azi fără EL simțit prin preajmă, nesimțiți între noi și-n fața SA

  Dorind și înfăptuind în stare de libertate, sîntem în afara constrîngerilor, care ne și susțin. Susținerile îs și limitative, gîndesc și acționează alții în sprijinul nostru. Cum consideră ei, cînd sîntem pe picioarele noastre și de capul nostru, riscul vieții ni-l asumăm. Pornind în aventura cunoașterilor de tot felul, prima ar fi să-L știm de început.
  Că EL i-o creeat și pe toți înaintașii noștri pînă la noi, liberi să fie pe Pămînt cît au fost. Cunoscîndu-L cît au putut, limitați de vremurile acelea, mulțumirea fiind de ambele părți, cum o fost. Nu știm decît de avem deschidere spre EL și ne transmite. Că înaintașii de regulă-s subiectivi, ca orice om și limitați de nepriceperi.
  De altfel omenești, ce-n timp s-au tot adîncit, conlucrînd la îndepărtarea lumii de EL. Așa dorind și CER-ul, să fim liberi, urmîndu-ne calea cunoașterilor de capul nostru. Ajungînd azi fără EL simțit prin preajmă, nesimțiți între noi și-n fața SA.

3169.Și de EL niciodată să nu uităm, că nu mai sîntem noi, fără EL ce E cu noi mereu

  Oricînd ne farmecă și încîntă idealurile omenești înalte, ca dreptatea, adevărul. Libertatea, progresul binelui și utilului omenesc, bunăstarea și respectul cu adevărat priceput integru și ne discriminatoriu. Trecînd dincolo de firescul ordinar și pervers, urîțit și înrăit al realității ce-o aflăm mereu cu noi. Ne putînd scăpa de așa nedreptate fiind neputincioși și delăsători, leneși și naivi.
  Să nu zic proști, că ne lăsăm prostiți de nerozia hîdă a urii ce ne înstrăinează de omenescul. Dat nouă dintotdeauna și ne respectat nici de noi înșine, complăcîndu-ne în așa lumesc murdar. Ce ne ademenește cu farse și minciuni de cînd lumea. Ferindu-se de EL și pe noi corupîndu-ne cu înjositoare trăiri străine facerii, ci false aflări mereu de condamnat și combătut.
  Ni-i dat din începuturi, dar e de continuat mereu reînoirea învățăturilor din porniri fragede. Educația la timp clar și ferm în limitele bunului-simț, al binelui util fiecăruia. Și de EL niciodată să nu uităm, că nu mai sîntem noi, fără EL ce E cu noi mereu.

3131.Din lăuntrice nereguli de liniștit și îndreptat corecți să fim, fiind și greu, asta e, trebuie!

  Toată construcția unei nații pe dreptate e de rîpă, pe ducă de nu-i libertate. Tot cu moralitatea-i de furcă în consolidările cele mai tari, altfel e de prisos cazna. Dreptul omului e altă trebuință în fața elitelor conducătoare, de nu nu-i nimica. Că-n nenorociri nu-i mare brînză să fii, se schimbă treaba de ești oțărît și neclintit cu binele dîrz.
  Ni se cere să fim cumsecade în viața de zi cu zi, nu putem, e normal după atîta nedreptate. Să ne venim în fire corect și chiar de avem încă porniri neinstruite, să ne potolim cît se poate de hotărît. Și să nu-L uităm că nu-I ultimul dar așa-i dorința SA, că tare nedrepți ne-am ajuns. Chiar și păcătoșii cei mai ordinari să-L știe bine și corect, altfel o vor sfîrși grăbiți.
  Se impune dezmeticirea lumii cu încetul și sigur fără întoarcere și opriri, ci tot înainte. Nu oricum ci cu luare aminte, eventual potoliri și pauze de reașezare a nepotrivirilor. Din lăuntrice nereguli de liniștit și îndreptat corecți să fim, fiind și greu, asta e, trebuie!

2988.Încet se așează, nu se grăbește, nu știm binele

   La fel nu numai necazurile drastice arătate nouă, să ne puie în gardă îs. Ci și altele mai domoale, ca lipsirea de libertate pe nedrept, cînd se strîmbă o societate întreagă. E de gîndit imediat și să ne începem a îndrepta ca să nu ne ajungă atenționare și pe noi cumva. Pămîntul e rotund și se trece ușor de la una la alta, știți prea-informaților.
  Așa că vedeți ușor, ușor și la noi se mai pun lucrurile la punct, par accidentale unele. Suspect de accidentale, nu?! Răzbunări politice, nu? Și altele așa ca să fie la derută lumea luată într-o altă direcție atentă. Nu-i chiar așa, ci se îndreaptă, ne civilizăm încet, aliniindu-ne lumii în general corecte. Și-L interesează asta să fie peste tot, cum trebuie deocamdată cum ne pricepem mai bine.
  Lucrurile bune încet se așează, nu se grăbește, noi însă nu știm binele și-L căutăm. Degeaba nu-i vremea, cînd va fi vom afla.

2511.Curățenia omenească și ca să fii liber

  Adevărului i se cade libertate, dar dacă nu o întrezărește, nici el adevărul nu-I de găsit. Libertatea-i luptă cu nedreptatea, de ți se cade ție s-o duci și cu tine însăși. Îmbuibat de nedreptate ai uitat firescul, curățenia omenească și ca să fii liber. E de a te întoarce în timp și schimba în bine, frumos și util ție și celorlalți. Întoarcerea-i așa o figură de stil, că tot aici rămîi om, doar înțelegînd că nu mai merge.
  Și-ți trebuie îmbunătățiri aduse comportării tale în societatea umană. Mai întîi tu însuți să devii îndreptat, moralizat, în familie și-ntre ceilalți. Și E vorba de Adevărul SĂU, că adevăruri sînt multe și după al SĂU. Toate-s de aflat corect în spiritul dreptății, reîntoarse printre noi, nu ca acuma, dosită de minciună. Și binele de înfăptuit în locul răului, tot mereu.
  Ne purtăm cumsecade între oameni, după porniri învolburate, în lumea asta neclară. Fugărită din fața SA și urmărită de nefiresc și încă tare nedreaptă între oameni. Și cu excepțiile de rigoare, că se mai poate să fim și oameni adevărați.

2374.Au ales morala și binele între oameni, de mici

  Că sînt și exemple normale, de copii care, oarecum se comportă responsabili. Cînd le vine rîndul în viață, chiar de în copilărie au avut de toate cele și libertate. De a alege, au ales morala și binele între oameni, chiar de mici știind ce ni se cere. Pe Pămînt cît sîntem în solda SA și nu ne dăm seama, că așa dorește EL. Din considerente ce mă depășesc, o fi că ne vrea să ne lansăm noi înșine în cunoașterea necesară.
  Să ne luptăm pentru adevăr și schimbări drepte, necesare, bune și utile omenirii. Că nedreptatea falsul nu poate conduce pe culmi adevărate, ci se dă de gol. În nelegiuirea lui dăunătoare omenirii, de care nu-i nevoie spre a fi respectat cît meriți. Doar morala și regula dreptății, coincide cu buna conviețuire între oameni. Și cunoașterea cît putem a LUI în lume, ajutîndu-ne, în pricepere, deocamdată tare limitată.
  Să ne desprindem de nedreptate și reorganizați în bine și util, cunoscîndu-L, cît trebuie deocamdată. Și pentru asta putem fiecare face cît putem mai bine, spre a ne fi și nouă bine în raport de EL și noi. Binele, frumosul și utilul pot conlucra în sinea fiecăruia, spre aflarea căii de urmat. Cum ni se cere de SUS, aflîndu-ne binele nostru și al celor ce țin de noi.

1954.Că binele e foarte greu de înfăptuit

   Ni-i dată viața cu un sens ce trebuie să i-l aflăm noi cum ni se potrivește. Nu oricum, ci-s limite într-o libertate ce o aflăm fiecare cît o putem înțelege. Ne delimitează nedreptatea de care dăm imediat, că binele e foarte greu de înfăptuit. În astă lume potrivită pentru rele și urîte fapte care te pierd, părăsit, cunoști suferința. Și grăbita moarte, rateu uman în descompunere nefolositoare.
   Și totuși de ai idei de bine și util ce ți-s servite să le știi a face în astă nedreptate. Ori te lași păgubaș, laș și consiți la nedreptatea ce te va înfunda definitiv. Ori lupți cum poți și te mai și fofilezi doar să scapi mai ușor de nevoile, ce EL părăsindu-ne. Le luăm în brațe, dar dezmeticit mai afli ce trebuie și cauți să și faci.
  Ori ești un luptător înnăscut și nu te lași defel și poți fi cum trebuie demn și adevărat. Greu de a fi astfel, dar se mai poate afla inși și așa, deosebiți.