3835...Ce ne tot țin departe

  Nu că nu ține căința, dar imediat după ce fapta neroadă-i săvîrșită cu cutremurare. Sinceră s-o negociem cît mai bine în îndreptarea firească pînă la capăt. Remediind absolut orice stricăciune, că altfel în fața SA nu ține. Creatorul, Unicul Dumnezeu, nu-i închipuirea fadă a netrebniciei, minciunii. Și-I cu dreptatea CER-ască Unică și Corectă, Demnă, ce trebuie urmată și pe Pămînt.
  Nu-i chip altfel și cu tărie să ne aliniem mereu, căutînd chiar de-i greu competiția binelui. Urmat și desăvîrșit cu toate cele de SUS ne dezmințite de cîte nelegiuiri. Ce încă-n lume supraviețuiesc desființînd dreptatea, bunătatea, firescul uman. Înlocuind dorința SA, suprema și singura de urmat, cu neputința hîdă a maselor. De gură-cască, gata oricînd la fărădelegi și răutăți, pizmă și urîte găselnițe.
  Ce ne tot țin departe de EL și calea bună, de urmat și încă ne izbutită din reavoință.

2268.Ne va dirija viața în condițiile SALE pentru noi

  Cînd creditul acestei nedreptăți ce-o cuprins lume se va termina, totul se va prăbuși. Nu știu, dacă imediat se va instala, ceea ce ne dorim, ori EL va interveni deja. Și ne va dirija viața în condițiile SALE pentru noi programate în continuare. Ce încă nu știm și vom afla din mersul noi căi. Se poate, speculez, de vom da de gustul acelei schimbări, să nu ne mai dorim să ne întoarcem vreodată îndărăt.
  Chiar de din punct de vedere tehnic și științific, vom fi destul de avansați. Să ne dorim relații cum ni se recomandă de SUS și nu altfel, cine știe? Doar EL. Încet răul și urîtul din lume vor dispare fără urmă și numai binele va fi biruitor. Ne vom îndrepta și-L vom afla cum trebuie, dincolo nu va mai fi, ci o viață ce nu o știm încă.
   Nici frica nu va mai domni printre noi, preocupări de cunoaștere și învățare a ceea ce ne va folosi. Într-o lume în aflare și consolidare dreaptă și corectă, înspre alte zări de răspîndire cum va fi nevoie. Mai e pînă departe, să ne vedem deocamdată de îndreptarea între oameni și de EL, corect.

1954.Că binele e foarte greu de înfăptuit

   Ni-i dată viața cu un sens ce trebuie să i-l aflăm noi cum ni se potrivește. Nu oricum, ci-s limite într-o libertate ce o aflăm fiecare cît o putem înțelege. Ne delimitează nedreptatea de care dăm imediat, că binele e foarte greu de înfăptuit. În astă lume potrivită pentru rele și urîte fapte care te pierd, părăsit, cunoști suferința. Și grăbita moarte, rateu uman în descompunere nefolositoare.
   Și totuși de ai idei de bine și util ce ți-s servite să le știi a face în astă nedreptate. Ori te lași păgubaș, laș și consiți la nedreptatea ce te va înfunda definitiv. Ori lupți cum poți și te mai și fofilezi doar să scapi mai ușor de nevoile, ce EL părăsindu-ne. Le luăm în brațe, dar dezmeticit mai afli ce trebuie și cauți să și faci.
  Ori ești un luptător înnăscut și nu te lași defel și poți fi cum trebuie demn și adevărat. Greu de a fi astfel, dar se mai poate afla inși și așa, deosebiți.