4012...Neîmpliniți în viață, de viață.

  Viața ne poartă prin cîte trăiri și exemple ale neputinței arătate sus și tare. Fără noimă însă, dispariția unor inși cu religiile lor strașnic păstrate. Greșindu-ne nouă și LUI mai ales, în plată strașnică de astă dată cu adevărat, că nimica nu se iartă. Și nu-i la întîmplare, încă o vreme. Doar ne-om dezmetici să ne fie viața viață și priceperea aleasă, nu așa la derută.
  Vedem și auzim în cadrul acestor culte inculte că îs invocați închipuirile NT și nu numai, să mijlocească. În CER pe lîngă EL în cîte demersuri demne de fiecare în dreptul fiecăruia. Că EL ne așteaptă să I ne adresăm în deplină, cît putem deocamdată, în cunoștință de EL și noi cumsecade. Îndreptați între oameni, natură și oriunde ne aflăm, urmîndu-L de capul nostru.
  Cum ne vine la fiecare ne ascunzîndu-ne nemernic după poala oricăror necuviințe fără EL. Că tot în plată nedreptă vom fi rămînîndu-ne nouă și LUI datori neîmpliniți în viață, de viață.

2988.Încet se așează, nu se grăbește, nu știm binele

   La fel nu numai necazurile drastice arătate nouă, să ne puie în gardă îs. Ci și altele mai domoale, ca lipsirea de libertate pe nedrept, cînd se strîmbă o societate întreagă. E de gîndit imediat și să ne începem a îndrepta ca să nu ne ajungă atenționare și pe noi cumva. Pămîntul e rotund și se trece ușor de la una la alta, știți prea-informaților.
  Așa că vedeți ușor, ușor și la noi se mai pun lucrurile la punct, par accidentale unele. Suspect de accidentale, nu?! Răzbunări politice, nu? Și altele așa ca să fie la derută lumea luată într-o altă direcție atentă. Nu-i chiar așa, ci se îndreaptă, ne civilizăm încet, aliniindu-ne lumii în general corecte. Și-L interesează asta să fie peste tot, cum trebuie deocamdată cum ne pricepem mai bine.
  Lucrurile bune încet se așează, nu se grăbește, noi însă nu știm binele și-L căutăm. Degeaba nu-i vremea, cînd va fi vom afla.

1770.Simplu în nedreptate să exiști, decît în dreptate

   În viață ne străduim să descifrăm enigmele ce ne sînt arătate. Unii mai reușesc alții se lasă păgubași, nu-și bat capul, nu-i duce. Ci poate doar la înfăptuiri rele și urîte, ca de un timp încoace, la foarte mulți. Nici cu munca nu se omoară, că-i mai simplu în nedreptate să exiști. Decît să lupți pentru dreptate și bun-simț înspre bine. Și mai greu e de te încumeți a-L afla corect și mai și de a-I urma îndrumarea.
   Că mai ai și chemări unele lăuntrice, ce-ți dau ghes să le înfăptuiești. Încerci marea cu degetul, mai întîi și de-ți place cît de cît, o mai continui. De nu te lași păgubaș. Așa-i în viața obișnuită de regulă și vedem exemple cu duiumul. Sînt și uni-i mai sofisticați, pretențioși, ambițioși și vor luna de pe cer. Depind de foarte mulți factori reușitele.
   Și bucuria e imensă cînd te realizezi, dar și mai și e cînd faci ce faci pentru tine. Și-o dărui altora, împlinirea-i mai mare și deplină, te ridici și-n proprii ochi. Îs cazuri rare de altruiști și cu reușite deosebite. E bine și de ne mulțumim pe cît putem cu îndeletniciri cotidiene, de ne stă la îndemînă și nu ne deranjează. Simțindu-ne folositori oricum, ne vom ridica pe nesimțite și mai sigur și în tihnă.
   E greu, e nevoie de răbdare și stăm rău cu ea, repeziți și imorali. E nevoie transformarea noastră mai întîi în bine și pe urmă s-o dăruim și altora sub diferitele ei forme. Să ne înfrîngem frica, că-i necunoscută calea în așa lume nedreaptă.