Viața nu-i în joacă de luat, e cea mai serioasă înfăptuire ce ne-o închipuim și o exercităm. De luat ca atare de părinți pentru copii lor, răspunzînd cît trăiesc de buna lor educație. Morală, înspre bine mereu și cunoașterea LUI corectă.
Că nu-i ce înțelege din viață de ești deja nedrept, e lucru de așteptat. Că EL îi părăsește pe acei ce nu-L știu și nici cum trebuie între oameni, nu sînt. Încălecîndu-i nevoile, suferința, desnădejdea și altele, poate le va veni mintea la cap. De nu dispar prematur, irosindu-și existența degeaba.
Că viața nu-i aventură, nici mare, nici mică, e un ciclu de fapte în derulare corectă. Cînd ești cu capul pe umeri, de nu e de izbeliște și o poți rata tu și ai tăi. Sîntem supușii SĂI de vrem ori nu, de sîmtem ori nu conștienți de asta. EL ne dă o prioadă mai la începutul și încă din maturitate, doar EL știind acestea cum și cît. Din viață să ne învățăm, după care începe să ne atenționeze, a-L ști corect. Și îndreptați cu bine între oameni să ne-o continuăm existența.
De nu-I sîntem așa, avem probleme din ce în ce mai mult, noi și familia de care ținem. Și de ne revenim, e bine pentru noi de nu, nu.
