3235..Să înșelăm la cîntar, îndulcind zicerea despre altul, fie cum o fi, de putem măcar adevărul știut

  Deci să nu voim răul și urîtul de vorbit și înfăptuit cu nesaț, ci așa din nimereală, treacă-meargă. Ne înțelege și EL și mai lesne iertați, să regretăm imediat și conștienți să ne tragem pe seamă, potolindu-ne. Deci nu aprigă nedreptate și ură, invidie ce străbate din felul de a fi, că iertare-i departe. Și la o adică plata-i grea, de ne suportat și de regulă nici nu-ți dai prea lesne seama, fiind așa.
  Din naivitate, dezinformare, necunoașterea cerințelor SALE, către noi și sîntem, mai păsuiți o vreme. Dar să nu aruncăm cu piatra, conștienți că nu sîntem perfecți, ci bunul simț și omenia să ne caracterizeze. Și să-I lăsăm LUI toată osînda de va fi, că știe absolut tot, noi doar bănuim și lesne greșim. Și apoi, la o adică plătim că ne-am luat după gurile rele și uneori să judecăm fapta mai înainte.
  Că noi nu sîntem datori a judeca, ci doar de totuși ne vine rîndul, cine știe cum, să înșelăm la cîntar. Îndulcind zicerea despre altul, fie cum o fi, de putem, că-i cam greu uneori, măcar adevărul știut, și-i binișor.