3447..Doar EL știindu-ne ce plătim fiecare

  Deschidere să avem către EL și Lumea SA, cum ne pricepem, mai bine mai rău. Doar oameni sîntem și EL e tare neplăcut tot surprins de noi, necorespunzători. Neastîmpărați, porniți spre îndepărtarea mereu de ceea ce-L reprezintă, cu oarecare păreri de rău. Dar ni-i frică și răul și urîtul ne asigură însingurarea față de calea cu EL, îndreptați.
  Să știți atunci cînd mai era cu ai SĂI, îL dezgustau foarte multe la ei, nelegiuirea,  închinarea la alți zei. Răutăți și fățărnicii cu toate că EL căuta că-i îndrume mereu, prin diverși aleși știuți dar nerespectați. Și EL de ei și ei de EL, sătui, oamenii în primul rînd au plătit aceasta, nu au aflat decît cînd nu mai sînt, cum e. Și nici acuma pe deplin, încăpăținarea proastă între noi și-n fața LUI ne costă pe toți.
  Ceilalți, că doar ceilalți mai sîntem într-o harababură de ne descris, doar EL știindu-ne ce plătim fiecare.

1908.EL ne obligă să fim oameni

   În lumea aceasta, așa nedreaptă și părăsită în nevoi, ni-i locul, în ea ne realizăm. Bine rău, asta e, nu avem încotro și EL ne obligă să ne facem datoria de oameni. Cum putem, nu-i ușor cu așa fărădelege peste tot, mai ales știind că se poate și altfel. Nu ni-i dat încă să fim mai altfel, cum poate ne-am dori și nu știm încă nimic.
   Ne lipsesc modelele bune, în nedreptatea asta generală, unde spiritualitatea care ar trebui să fie un model. E o porcărie de netrebnici, la hurtă îI greșesc, părăsiți plătesc, vai de ei, neobrăzații. Și gură cască, care-i urmează la fel o pățesc, ratîndu-și viața.
   Se impune o trecere, o domolire a firii noastre aprige dinspre nedreptate. Spre natura aspră, dar curată, adevărată, demnă, ființă cu EL împreună într-un Tot. Ce nu-L pricepem încă, o împăcare, o îndreptare, potolire în bine și util. Construindu-ne mai altfel, cum ne vrea EL, să ne aflăm singuri drumul cunoașterii. Ce ne lipsește, îndărătnici în rele și urîte fapte și vorbe, ce trebuiesc uitate.