1912.Încercare a CER-ului nereușită

   Nedreptatea ce-o simți în ființa ta, nu-ți dă dreptul decît la tristețea cu care simți vremelnicia vieții tale. Ești trecător nefolositor vieții ci morții, rateu uman, încercare a CER-ului, nereușită. Perisabilitatea în care te complaci, că nu poți performanța de a fi om adevărat. Ci iluzie vie, scurt timp, nedreaptă fire ce se stinge fără rost.
   Temporalitatea condiției umane nedrepte din fire de mult timp, irosire de așa dar ajuns de izbeliște. Pe mîini neroade, ce nu contenesc să tot plătească, fără să prindă minte cu folos.
  Răspunderea nereușitei o purtăm noi în noi și părăsiți, plătim cu vîrf și îndesat. Nu putem da vina pe împrejurări, nedrepte, că fiind așa de ce nu ne îndreptăm știind nevolnicia. De unde pînă unde se întinde și corecți chiar de nu avem credința în EL, trebuincioasă. Tot o vom duce-o mai bine ca un sîmbriaș la neghiobia închipuire deșartă LUI și nouă.