1407.Conştiinţa şi morala

   Mulţimea pricepe puţin din schimbările materiale, cum de au loc, neştiind că-n spatele lor îs schimbările morale, cele pur sufleteşti. Nu poţi fi civilizat decît atunci cînd interesului general ne supunem interesul fiecăruia înfrînîndu-ne fiecare în dreptul său. Şi-i moralitatea care are trei factori din care izvorăşte, credinţa, datoria şi onoarea. Cu trecerea timpului numai onoarea mai rezistă şi cînd e pe cale şi ea să se sfîrşească începe decăderea, sfîrşitul prin dezordinea şi pieirea societăţii.
   Morala dispărînd, forţa se identifică cu dreptatea, justificînd orice prin succes. Cînd morala nu-i lăsată să menţie ordinea, o va face forţa brută şi oarbă. Desfiinţînd libertatea din societate desfiinţezi instituţiile dreptului public. Dreptul e doar un instrument ce poate lucra în sens liberal ori opresiv, după cum e manevrat. De regulă dreptul e o instituţie autonomă ce funcţuinează doar într-o societate cumsecade. Elita care conduce, morală şi cinstită, de nu crede şi-n drepturile omului, totu-i o caricatură în prăbuşire liberă.
   Ca să rezişti curat, moral şi corect într-o societate nedreaptă, ca azi la noi, îţi trebuie tărie multă de caracter, voinţă nemăsurată, dîrzenie. Că pentru a te complace ei, nedreptăţii, nu-ţi trebuie nimic eşti ca ea şi coexişti greşindu-I, şi la o adică te părăseşte. Şi trebuie vorbit mai puţin şi treabă mai multă bună, tăcut şi făcut.
   Ca să fim cum trebuie, noi de jos trebuie să dorim binele societăţii, de nu autorităţile-s degeaba acolo puse. Individul distruge de nu-i moral şi doritor de bine şi util. Civilizaţia înseamnă limitarea, înfrînarea pornirilor imorale şi nedrepte oamenilor în general. Ce ţie nu-ţi place altuia nu face şi-n general oamenilor şi naturii înconjurătoare, mediului.
   Însuşirile gîndirii şi spiritului îs interesante, ne înalţă de vrem a le cultiva. Nu-i uşor, ba din contra ne trebuie voinţă multă tenacitate. Plictisitoare-i imorala. Conştiinţa şi morala de lipsesc restul e fără orizont, deşărtăciune, rateul vieţii. Împotrivindu-ne LUI, ne facem nouă rău în primul rînd, EL e într-adevăr Responsabilul de noi vii din partea CER-ului. Şi ne vrea doar binele îndreptîndu-ne şi să-L pricepem cum E.

1349.Cumsecadele şi societatea

   Omul care nu se mulţumeşte cu dezordinea şi nedreptatea cu dezmăţul şi atmosfera tulbure, e în stare de mai bine, frumos şi util. Şi de altele alese înalte speculaţii, ce-i fără grija propriei sănătăţi, neînfricat, că-I doar cu EL, cumsecade. Dar şi foarte rar în astă societate nedreaptă şi imorală.
   Natura ne-o făcut să fim în fruntea vieţii de pe Pămîntul SĂU, unii mai deosebiţi în gîndire şi fapte înălţătoare, majoritatea ne inteligenţi. Dar toţi pot fi educaţi şi moralizaţi şi progresa de se vrea în lume. Civilizaţia nu stagnează, doar progresul şi poate fi reluat cînd condiţiile permit.
   Omul poate fi îmbunătăţit, dar psihic e mai greu, încrezător totuşi în moralizare .
   Aşa de nedreaptă-i religia în lume că omul nu mai poate crede în EL cu adevărat, ci-n materialitatea unor închipuiri deşarte, ce-i duc nicăieri ca-ntotdeauna. Îs expuşi părăsirii LUI şi suferinţa şi frica morţii îi năuceşte.
   Civilizaţia se bazează pe toţi componenţii societăţii, şi ultimul imoralizat încă trebuie îndreptat, altfel e compromis ansamblul social în devenire înaltă, să zicem, deoarece pierzîndu-L pe EL totul e degeaba. Baza-i ioc şi şubredă tare şi se şi simte o ameninţare crescîndă, uni-s bagă capu-n nisip. Au mai făcut şi-n alte date periculoase.
   Credinţa, onoarea şi datoria îs bazele înaltelor năzuinţe, dar să se ţie la ele mereu, altfel e de rîpă totul în timp.
   Morala dispărînd din relaţiile private şi din politică (o bagatelă). Succesul justifică orice, nedreptatea învinge şi EL părăseşte acea lume şi-ncep represaliile. Coeziunea socială morala o ţine, de nu forţa brută, cînd lumea-I fără EL.
   Dreptul e un instrument în mîna puterii, opresive ori liberale. Numai într-o societate cumsecade, dreptul e drept.
   Şi de nu elita morală şi cinstită nu crede în drepturile omului, totul e o ruină în descompunere.
   De asta îţi trebuie dorinţă arzătoare şi tărie să supravieţuieşti în nedreptatea lumii, să fii ca ea şi oropsit nedrept, e să coexişti în rele şi urîte de-ţi plac, dar la scadenţa SA, te poate părăsi şi te lovesc nevoile ca şi pe ceilalţi nedrepţi.

Camaraderia

   Camaraderia e un examen , pe care omul modern, cibernetizat, civilizat trebuie să-l dea pentru a putea merge mai departe în era cosmică.
   Ce cred că urmează, pentru că EL nu ne va lăsa să batem cam pasul pe loc în acest domeniu uluitor şi plin de satisfacţii nebănuite. Şi avem şi noi o datorie cred de a-L urma între astre cumva.
   Omul -camarad trebuie să-şi lase complet înclinaţiile retrograde de azi, ca şmecheria, mîndria, egoismul, nemila, neîncrederea.
   Şi să se aplece spre civism, altruism, întrajutorare, cavalerism nobil în acţiuni sociale de muncă ca-n familie.
   Deci o schimbare de 180  grd., altfel vom rămîne de căruţă, şi vom fi lăsaţi în afară, va fi nevolnicul eliminat total din angrenajul viitorului ce începe azi.
   Şi să nu-L uităm pe EL, pentru că ne priveşte, şi aşteaptă să ne purtăm ca nişte adevăraţi oameni responsabili ai planetei SALE.
   Pe care doreşte să ne-o facem cît mai competitivă pe plan cosmic cît de cît, să numai dăm înapoi ca racul, împotriva LUI, şi a binelui general, planetar.
   Revin, N. Steinhardt : camaraderia e doar pentru oameni foarte, foarte cumsecade şi presupune un mare progres moral, e o subtilitate psihică şi etică, simpla ei existenţă dovedeşte un standard ideatic extrem de avansat, e posibil numai între bărbaţi şi femei căliţi în morală,
   Dar ei zic camaraderie şi înţeleg desfrîu. Au schimbat numele cu relaţia. Păi desfrîul e de cînd lumea şi nu constituie nici o noutate, nici un progres. Pe cînd camaraderia e o noţiune progresistă.