Se afișează postările cu eticheta civismul. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta civismul. Afișați toate postările

joi, 20 ianuarie 2011

Învoirea

   Lipsa de încredere, ca şi la animalul din om needucat, sălbaticul necivilizat, un om decăzut din calitatea de om adevărat, cinstit, onest, cu bun simţ, cu conştiinţa binelui înfăptuit şi gîndit.
   Da, om adevărat aşa de neportivit zilelor noastre, ce nu-i la modă, nu se poartă decît impuritatea socială, nedreptatea strigătoare la cer, incultura, şi de e cultură e umbrită de apucături animalice deochiate.
   Civismul, onoarea sînt calităţi, nu vorbe-n vînt, greu de găsit în sînul societăţii noastre de azi, dezordonate, orbite de interese meschine, lumeşti cu ură, invidie, fără onoare.
   Cu toate că numeroşi inşi sînt fără grija zilei de mîine, şi chiar avuţi, dar unde le sînt bunele maniere, trăsăturile nobile necesare unei anume categorii sociale ce se cred, aspectul nobil, cavaleresc întruchipat?
   Deci să fie cu tot cu "arme şi bagaje" în lumea bună, să-şi uite apucăturile deochiate, dezonorante pentru toată viaţa ei şi toţi ai lor.
   "Încrederea în semeni e brevetul, e marca depusă, e insigna, e numărul electronic sau cromozomic al omului cumsecade şi e lucrul cel mai de neconceput pentru şmecher...Inpostorii binelui pentru că deşi îşi dau seama că binele integral nu-l pot săvîrşi şi perfecţi  nu pot pretinde a fi, nu renunţă de a încerca să-l facă, măcar la nivelul redus al conştiinţei corupătoare de absolut"( N. Steinhardt ).

vineri, 7 ianuarie 2011

Camaraderia

   Camaraderia e un examen , pe care omul modern, cibernetizat, civilizat trebuie să-l dea pentru a putea merge mai departe în era cosmică.
   Ce cred că urmează, pentru că EL nu ne va lăsa să batem cam pasul pe loc în acest domeniu uluitor şi plin de satisfacţii nebănuite. Şi avem şi noi o datorie cred de a-L urma între astre cumva.
   Omul -camarad trebuie să-şi lase complet înclinaţiile retrograde de azi, ca şmecheria, mîndria, egoismul, nemila, neîncrederea.
   Şi să se aplece spre civism, altruism, întrajutorare, cavalerism nobil în acţiuni sociale de muncă ca-n familie.
   Deci o schimbare de 180  grd., altfel vom rămîne de căruţă, şi vom fi lăsaţi în afară, va fi nevolnicul eliminat total din angrenajul viitorului ce începe azi.
   Şi să nu-L uităm pe EL, pentru că ne priveşte, şi aşteaptă să ne purtăm ca nişte adevăraţi oameni responsabili ai planetei SALE.
   Pe care doreşte să ne-o facem cît mai competitivă pe plan cosmic cît de cît, să numai dăm înapoi ca racul, împotriva LUI, şi a binelui general, planetar.
   Revin, N. Steinhardt : camaraderia e doar pentru oameni foarte, foarte cumsecade şi presupune un mare progres moral, e o subtilitate psihică şi etică, simpla ei existenţă dovedeşte un standard ideatic extrem de avansat, e posibil numai între bărbaţi şi femei căliţi în morală,
   Dar ei zic camaraderie şi înţeleg desfrîu. Au schimbat numele cu relaţia. Păi desfrîul e de cînd lumea şi nu constituie nici o noutate, nici un progres. Pe cînd camaraderia e o noţiune progresistă.

Primejdia

   Cele două explozii, demografică,şi progresul ştiinţei duc inevitabil la încălcarea normelor democratice ale civilizaţiei actuale, prin înfiinţarea organizaţiei (în care Bertrand Russell vede antipodul libertăţii individuale).
   Organizaţia devine din ce în ce mai puternică, mai dominantă, acaparatoate a toate pînghiile puterii chiar mondiale.
   Organizarea de tip stup, unde fiecare e o rotiţă, lipsind libertatea individului, programată din interior ce nu ţine de om, ci de afacerea în sine, ne ţinind nici de cerinţele naturii în ultimă instanţă.
   Totul e să nu ne pierdem şi lucizi, demni, cu piciorele pe pămînt, echilibraţi, să analizăm, continuu, noile preocupări, şi să nu ne lăsăm învinşi de interese meschine, unilaterale.
   Şi să ne urmăm interesul general binele omenirii, cîntărind în acord cu natura, şi de se poate să-L ştim cît mai bine şi pe EL ce ne doreşte.
   N. Steinhardt : Datorită civismului, pe de o parte, şi libertăţii sprijinită de morală şi de credinţa în Dumnezeu, pe de alta , putem ieşi din coşmarul stupului, organizaţiei, , dresajului, fără a cădea-prosteşte- în anarhie. Echilibrul ne fereşte de iadul pregătit nouă dincolo de licenţa lui Ivan Karamazov : turma dobitocească.