3697...Înnobilîndu-ne continuu ca oameni buni

  Ne naștem bogați, dar inconștienți de asta și în loc să fim mulțumiți și să-I mulțumim. Ne îndîrjim să aflăm ce-i viața, cum e de așa imposibilă, zicem nemulțumiți. Deci trăirea vieții date e o șansă de existență pe Pămînt, care nu-i de colea. Ci-i maximul ce ni se dă la dispoziție o vreme de aflare ce trebuie ca oameni să fim cum trebuie doar.
  Nu ni se explică că sîntem datori a ne  tot îmbogăți existența, bogată din start. În așa împrejurări ticsite de mediul înconjurător, bun și primitor cît se poate. Aflîndu-ne nu întîmplător pe aicea, ci-n cunoștință dată de a ne comporta omenește. Adica respectîndu-ne între noi cu bine și util fiecăruia, demostrîndu-I că nu degeaba sîntem pe aicea, ca fără folos.
  Ci cumsecade înnobilîndu-ne continuu ca oameni buni cu frică de EL în îndreptare.

3338...Chiar de pare la fel ca a celorlalți nu e

 Oricît am fi de mulțumiți de noi înșine, de viața ce-o avem, nu simțim oare o limitare? În timp ni se tot par că altele-s mai acătării trăiri, ca ale noastre. Ne înstrăinăm, dăm înapoi de la ceea ce sîntem, pierdem controlul firii. Că-n definitiv viața e unică în felul ei deosebită, dat fiecăruia cum nu putem noi stabili. Splendid de necunoscută și înfricoșătoare de nu ești cu toate acasă, împăcat cu ce e.
  În aflare cum ți-i dat, că nimica nu-i la ruletă, ci-s  bine chibzuite Undeva. Pînă nu mai ai ce căuta pe Pămînt, plecînd, se zice singur, o fi, dar iei cu tine. De ai ce lua, ce ai agonisit, ai trăit, de bine de rău, asta e și așa vei fi primit Acolo. Despărțirea de ceea ce lași aici e unică, conștientă ori nu, depinde tot de Ceva ne știut încă. De ai îndreptarea convenită și pricepută, urmată, învățată, altă viață finală ai.
  Chiar de pare la fel ca a celorlalți nu e, ci-i după cum meritai, mulțumit și apropiații știu.

3324.Să ne păstrăm bunăvoința între noi, răbdînd încercările și să ne căutăm îndreptarea cerută de SUS

  Bunătatea ni-i dată ca un supliment esențial de viață în tihnă și cu folos simțit, mulțumiți. Înțelegîndu-ne rostul dat și nu-n irosire și rateu, ce-i peste tot și azi în lume. Lipsindu-ne acest atribut hotărîtor, condimentul, auto-vraja ce ne unește în buna înțelegere. Într-o așa diversă lume nu numai în trăiri, ci și-n credințe, religii nedrepte și ursuze.
  Că trebuie mereu întreținută și nu-i de lăsat acest atît de fragil și scumpă însușite. Din mînă, ci cu atenție, preocupați a o îndeplini viața între ceilalți, conlucrînd în bunăstarea generală. Cu bunătate, cu atenție să nu deranjăm, că-i încă destulă nevoie în lume. Că de EL nu se știe mai deloc corespunzător, și ne pasc părăsirile, necazurile.
  Să ne păstrăm bunăvoința între noi, răbdînd încercările și să căutăm îndreptarea cerută de SUS.

2855.Pornirile vieții ne însoțesc viața toată

  Cu seninătate în pace să ne așteptăm finalul vieții, că am fost cum am fost. Dacă totuși ni se acordă dreptul de a sfîrși mai acătării, să fim mulțumiți. Că-i tare greu să mulțumești pe fiecare om, în deplină cunoștință și să ne fim proprii. Judecători nu cu părtinire ci cît mai distanți de suflet și trup, demni și înțelegători. Și să încercăm o părere de bine în legătură cu EL, ne știindu-L dar să fim încrezători.
  În mai binele lumii și a-l cunoașterii SALE, toate cînd se vor împlini, să fim pe fază. De vom putea să nu ne împotrivim mersului firesc dat pe Pămînt de EL, să știm. Cu asprimi și crunte desfășurări, de altfel normale în timp, mai întîlnite. Că oameni sîntem și-n fața LUI cu multe așteptări, încă din copilărie închegate. Și oarecum transmise și nouă, prin diverse viziuni, ce ne rămîn în minte.
  Chiar de pornirile vieții ne însoțesc viața toată, conformîndu-ne îndreptați ori nu. Depinzînd mereu de factorii de mediu și tot revenirea la începuturile educației. Cum s-o putut, cu lipsuri și vise, închipuiri și nerealizări, dar demni și curați.

2733.Unde educația lasă de dorit și-i de mîntuială

  Îndestulați de zile și mulțumiți de familia ce I-o dat Domnul s-o aibă, doar așa. E corect și cum trebuie să părăsim această lume. Asta realizîndu-se doar ținînd legătura cu EL și făcînd  ce-ți pretinde, între oameni. Și-n fața SA, nu-i chiar floare la ureche, că sîntem destul de sălbăticiți în așa societate. Unde educația lasă de dorit, și altele-s multe de mîntuială în așa nedreptate continuă.
  Că nu-i nevoie de iad, și-l face omul singur pe Pămînt cît trăiește. O fi și acolo, mi se comunică, pentru aceia care nu-L au deloc și-I greșesc printre oameni. Să se realizeze o îndreptare în condițiile sufletului singur, înstrăinat, silit să se purifice. Că nu-i primit acolo de unde o provenit la înființarea omului cînd se naște. Din EL, e o întreagă lume cu de toate evidențele și tainele vieții.
  Îs foarte multe de aflat cum trebuie, nu cu aburirea prostimii, ci clar și concis, ferm. Și nu cu aberații învechite încă acuma, ci ca lumea să înțeleagă rostul omului pe Pămînt. În concordanță cu Programa CER-ască. Că LUI îi place spiritualitatea ce conduce Totul, da și noi să ne dumirim ce și cum.