3626...Cu timpul te afli în permanente nepregătiri

  Nu e adevărat că după ce-L afli, cumva și EL E în preajma ta, simțit și foarte deosebit. Aflîndu-te o vreme euforică, ce durează de nu-i știi limitele în timp și spațiu. Atîta de absorbit și nemaipomenit te simți, că nu mai știi de tine, noutatea te năucește. După care încep așezările pe noi metereze a noi construcții ce ești, crezi împlinit.
  Și nu-i, încă-i de luncu, de abia începutul învoirii tale și nu te mai lasă, cum ai mai fost. Lăsat o viață, cum o fost înainte și-naintea ta atîtea generații din neamul tău. Speranța SA în noi ce-L vom mulțumi de va fi să fie cum ne vrea EL pe noi. Sigur ne strunește prin cîte mijloace de SUS, primite jos, îndrumări ce se țin scai. Calea nu-i colea, ci necesită preocupare aflînd limitele în care te miști.
  Din vreme în vreme altele-s cerințele, înnoite și încercările diversificate de nu le mai știi. Cu timpul te afli în permanente nepregătiri, e bine să accepți cum ești de fapt singur între ceilalți nepricepuții LUI și ai noștri.

3436.Aiurita fărădelege are o trimitere cam corectă în viitoarele alegeri cerești

  Că doar trupul purtător de om văzut, simțit și nepriceput, trecător pe aicea, în veci amintindu-ne de noi cum am fost să fim. În viitor ne vom căzni și nu vom pricepe ce-o fost de noi atîta vreme rece. Ne va mai fi nevoie e o dezmeticire după dezmeticire și încă cîte vom trăi. Dar nu așa și aievea altfel cum azi nici nu putem visa, SF-uri și PF-uri ne așteptă-n spatele ușilor închise.
  Pînă nu ne vom dovedi capabili de a purta povara ușurării de așa nerozii umane încă. Că încă e o vreme în care ne vom căi de moarte și nevoi, ne știutori de noi și EL. Ființei altfel încercării îi e dat a spera de se va înscrie cumva în itinerarul căutărilor. În desăvîrșirea noastră, fiecare cu a lui particularități definite în aflarea trebuincioasă.
  E o aproximare cu totul de altă natură, cu viața de apoi, aiurita fărădelege are o trimitere. Corectă cam în viitoarele alegerii ce ne privesc ori nu, depinzînd de un complex de factori.

3324.Să ne păstrăm bunăvoința între noi, răbdînd încercările și să ne căutăm îndreptarea cerută de SUS

  Bunătatea ni-i dată ca un supliment esențial de viață în tihnă și cu folos simțit, mulțumiți. Înțelegîndu-ne rostul dat și nu-n irosire și rateu, ce-i peste tot și azi în lume. Lipsindu-ne acest atribut hotărîtor, condimentul, auto-vraja ce ne unește în buna înțelegere. Într-o așa diversă lume nu numai în trăiri, ci și-n credințe, religii nedrepte și ursuze.
  Că trebuie mereu întreținută și nu-i de lăsat acest atît de fragil și scumpă însușite. Din mînă, ci cu atenție, preocupați a o îndeplini viața între ceilalți, conlucrînd în bunăstarea generală. Cu bunătate, cu atenție să nu deranjăm, că-i încă destulă nevoie în lume. Că de EL nu se știe mai deloc corespunzător, și ne pasc părăsirile, necazurile.
  Să ne păstrăm bunăvoința între noi, răbdînd încercările și să căutăm îndreptarea cerută de SUS.

2418.Și cu știrea și acordul SĂU

  Prezența SA eu n-o consider ca o anihilare a noastră, a existenței, ci ca un ajutor simțit. Că toate-s datorită LUI în lume și cu știrea și acordul SĂU, noi aducîndu-ne aportul limitat de ceea ce vroia EL. Părăsirea de către EL a lumii niciodată n-o fost, fiind pe aici, dar mai discret, să fim de capul nostru. O vreme de constituire a unei căi oarecum nouă, cum ne duce capul, să vadă și EL și noi.
  Dar în anumite limite, ce de le depășim nepermis de mult, plătim cum e de mai multă vreme. Înstrăinîndu-ne de calea LUI prin creștinismul ăsta totalitar nedrept LUI și nouă. Și plătim de veacuri multe și acuma ignorarea LUI, ascunderea în spatele unor necurați. Morți vechi a Însuși Dumnezeu, dosindu-L L-am supărat și părăsiți plătim încă.
  Deci ne vrea de sine stătători, fiind pe Pămîntul SĂU, și încă și noi tot creația SA. Ne vrea în anumite limite să-L știm bine Cine E și să fim oameni corecți între noi. Moralizați și cu binele mereu de înfăptuit și de rău niciodată. Astfel viețuind ne vom bucura de viață și vom păși în ceea ce încă nu știm, programa LUI.

2406.Ți se face părul măciucă, de așa forță

  Au fost cazuri de pomină, de au simțit și torționarii comuniști, că nu-i de glumă. Cu credința în EL, ți se face părul măciucă, de așa forță năstrușnică cumva. Pentru un oarecare ce habar nu are ce-i ăla har Divin, Credință adevărată, netrucată. În bătaie de joc se putea zice, se comportau acei închiși cu puteri din partea SA. Nu se glumește cu Forța SA de a ne arăta Cine E EL și de ținut seama că-i mare nevoie.
  Inexplicabile pățanii, au trăit și nu cred că mare lucru au folosit, ori poate nu se știe între pămînteni. Doar EL și aceia ce au avut de îndeplinit calea în aflare corectă. Că de-L ai de partea ta, constrîngeri nu există pe Pămînt în fața ta. Ci doar de dat lecții de învățătură pentru necredincioși într-un timp să-și revie. Cum se cade în fața SA și în lume de s-o putea de nu, nu și nu vom afla.
  Pînă nu și noi la rîndu-ne nu ne vom învrednici înspre EL și-n lume pășind altcumva. E provocare, e încercare mare, cea mai mare din viață, de te încumeți. Să te iei la trîntă cu neputința din tine, îndărătnicia și altele cu ea colege de fuga de răspundere omenești toate.