3521.În conviețuirea nostră pe Pămînt

   Să ne mîndrim cei ce-L știm cu adevărat pe EL, Unicul Dumnezeu, în fața celorlalți. Dar cu ce folos? Că nu-I cunoscut așa ci în dosul necurățeniei, ori concomitent cu ea. Împreună cu un duh și un fiu, habar nu avem de unde pînă unde, așa din nerozia unora. Neputincioși încă de acum cca.1500 de ani să-L abordeze, EL ne convenind asta încă o vreme.
  Acuma doar e dispus de ceva vreme a ne apropia de EL dar îndreptați între oameni. Oameni de omenie și conștienți cu adevărat de Unicitatea SA din CER, respectîndu-L cu adevărat. Cine E și să nu ne lăsăm întinați de alte trăsnăi mereu prin lumea asta nedreaptă LUI și nouă. Combătînd-o cînd ne vine bine și ne abdicînd nici cînd de la a ști Cine E și ce I se cuvine cu adevărat.
  Tot respectul și credința aferentă LUI, Dumnezeu în conviețuirea noastră bună pe Pămînt.

3324.Să ne păstrăm bunăvoința între noi, răbdînd încercările și să ne căutăm îndreptarea cerută de SUS

  Bunătatea ni-i dată ca un supliment esențial de viață în tihnă și cu folos simțit, mulțumiți. Înțelegîndu-ne rostul dat și nu-n irosire și rateu, ce-i peste tot și azi în lume. Lipsindu-ne acest atribut hotărîtor, condimentul, auto-vraja ce ne unește în buna înțelegere. Într-o așa diversă lume nu numai în trăiri, ci și-n credințe, religii nedrepte și ursuze.
  Că trebuie mereu întreținută și nu-i de lăsat acest atît de fragil și scumpă însușite. Din mînă, ci cu atenție, preocupați a o îndeplini viața între ceilalți, conlucrînd în bunăstarea generală. Cu bunătate, cu atenție să nu deranjăm, că-i încă destulă nevoie în lume. Că de EL nu se știe mai deloc corespunzător, și ne pasc părăsirile, necazurile.
  Să ne păstrăm bunăvoința între noi, răbdînd încercările și să căutăm îndreptarea cerută de SUS.

3269.Că nu vă privește decît momentul vostru, sînteți prea mici și așa vreți să rămîneți

  E adevărat că zicala trecerii fără folos a noastre pe aici, te mobilizează într-o oarecare măsură. Demonstrîndu-ne contrariul că-i posibil, de sîntem cum trebuie și văzîndu-ne de drumul corect. Bineînțeles că de ești necorespunzător vei rata viața, de nu-ți revii la firescul cerut nouă încă din facere. Alibiu, scuză să nu căutăm niciodată în locul realizării noastre normale, nu complăcîndu-ne în nedreptatea lumii.
  Carențele personale-s de înlăturat, dînd dovadă de curaj în învingerea rezistențelor. Ce credem că-s inutile și nu-s, fiind și mărinimos de se poate, în împlinirea noastră. Căutînd eșecurile cu lumînarea, nevrednici o sfeclim la un moment dat și nu ne va conveni deloc. Numai EL e Veșnic, noi nu, dar să fim cum trebuie, schimbînd percepția în bine a lumii.
  Contribuind la o mai bună cotă și a noastră, ce-i în vedere SUS, ridicîndu-ne pentru continuarea omenirii pe Pămînt. Că nu vă privește decît momentul vostru, sînteți prea mici și așa vreți să rămîneți. Treaba voastră, dar egoismul e penalizat, ca și toate relele și urîtele noastre nedreptăți.