4233..Cadența.

  Cînd ne mai întîlnim unii cu alții pe aici, foști colegi de serviciu, ori din șantiere diverse ale muncii ci-o fost pînă acum. Cîteva decenii în uitare grăbită acuma, dar cele bune, amintiri acătării în diverse preocupări de cunoașterea lumii mai ales. De dincolo de frontiere, ce nu ne era permisă, în relatările din mass-media acelor timpuri de mari restricții la noi.
  Și-n alte zări o așa libertate mult dorită, dar cu ce costuri fără cap și coadă în plată peșin de cînd e și pe la noi. Bat-o vina că-i zburdalnică rău de tot și-n firi mai potolite e în schimbări nedorite, necuviincioase, nedrepte. Parcă mai cu bun-simț și dreptate ne duceam viața aceea ce n-o prea regretăm decît așa în virtutea acelora netrebnice trăiri.
  Ce le simțim azi în buiecia neroziilor la tot pasul ce ne însoțesc înspre nicăieri deocamdată, ne regăsindu-se cam nicăieri cadența binelui și dreptății cu EL în viața nostră.

3269.Că nu vă privește decît momentul vostru, sînteți prea mici și așa vreți să rămîneți

  E adevărat că zicala trecerii fără folos a noastre pe aici, te mobilizează într-o oarecare măsură. Demonstrîndu-ne contrariul că-i posibil, de sîntem cum trebuie și văzîndu-ne de drumul corect. Bineînțeles că de ești necorespunzător vei rata viața, de nu-ți revii la firescul cerut nouă încă din facere. Alibiu, scuză să nu căutăm niciodată în locul realizării noastre normale, nu complăcîndu-ne în nedreptatea lumii.
  Carențele personale-s de înlăturat, dînd dovadă de curaj în învingerea rezistențelor. Ce credem că-s inutile și nu-s, fiind și mărinimos de se poate, în împlinirea noastră. Căutînd eșecurile cu lumînarea, nevrednici o sfeclim la un moment dat și nu ne va conveni deloc. Numai EL e Veșnic, noi nu, dar să fim cum trebuie, schimbînd percepția în bine a lumii.
  Contribuind la o mai bună cotă și a noastră, ce-i în vedere SUS, ridicîndu-ne pentru continuarea omenirii pe Pămînt. Că nu vă privește decît momentul vostru, sînteți prea mici și așa vreți să rămîneți. Treaba voastră, dar egoismul e penalizat, ca și toate relele și urîtele noastre nedreptăți.

2747.Au plecat cu toate că mai figurează, fizic

  Da, tot la cei în ultima etapă dinaintea dispariției dintre cei vii, parcă nu mai sînt printre noi. Cu alte preocupări și gînduri, o duc parcă nu mai sînt pe aicea. Din lumea aceasta au plecat cu toate că mai figurează, fizic, dar nu-s. Nu toți, unii se chinuie pînă dispar, acelora EL le-o prescris așa sfîrșit, fără noimă. Să nu mai poată fi altfel, nici măcar ocazional conștienți de ceva mai acătării.
  Exemple vii către cei ce rămîn să se îndrepte și să nu-i urmeze în nedreptăți și fără EL. Că uite ce pățesc și să-și tragă pe seamă grabnic și atenți să nu-I mai greșească nici cînd. Că-n fața lor chinuitul e în altă sferă, cu ale sale gînduri reci fără ornice cicălitoare. Dus încă nu pe copcă, ci umflat de vîntul schimbării fudule ce-l mai plimbă prin lumea asta ce-i fără noimă lui.
  Doar s-o mai aibă-n cine știe ce labirint întortocheat ale minții, ca un ultim omagiu vieții. Ce nu i-o fost destulă pentru a o vedea cum trebuia și acuma își ia adio de la ea. Fluturînd batista albă a predatului altei lumii, să nu-l mai osîndească. Că-i cătrănit de aici cu dric hodorogit și împăinjenită vreme de lung hotar.