4233..Cadența.

  Cînd ne mai întîlnim unii cu alții pe aici, foști colegi de serviciu, ori din șantiere diverse ale muncii ci-o fost pînă acum. Cîteva decenii în uitare grăbită acuma, dar cele bune, amintiri acătării în diverse preocupări de cunoașterea lumii mai ales. De dincolo de frontiere, ce nu ne era permisă, în relatările din mass-media acelor timpuri de mari restricții la noi.
  Și-n alte zări o așa libertate mult dorită, dar cu ce costuri fără cap și coadă în plată peșin de cînd e și pe la noi. Bat-o vina că-i zburdalnică rău de tot și-n firi mai potolite e în schimbări nedorite, necuviincioase, nedrepte. Parcă mai cu bun-simț și dreptate ne duceam viața aceea ce n-o prea regretăm decît așa în virtutea acelora netrebnice trăiri.
  Ce le simțim azi în buiecia neroziilor la tot pasul ce ne însoțesc înspre nicăieri deocamdată, ne regăsindu-se cam nicăieri cadența binelui și dreptății cu EL în viața nostră.