4233..Cadența.

  Cînd ne mai întîlnim unii cu alții pe aici, foști colegi de serviciu, ori din șantiere diverse ale muncii ci-o fost pînă acum. Cîteva decenii în uitare grăbită acuma, dar cele bune, amintiri acătării în diverse preocupări de cunoașterea lumii mai ales. De dincolo de frontiere, ce nu ne era permisă, în relatările din mass-media acelor timpuri de mari restricții la noi.
  Și-n alte zări o așa libertate mult dorită, dar cu ce costuri fără cap și coadă în plată peșin de cînd e și pe la noi. Bat-o vina că-i zburdalnică rău de tot și-n firi mai potolite e în schimbări nedorite, necuviincioase, nedrepte. Parcă mai cu bun-simț și dreptate ne duceam viața aceea ce n-o prea regretăm decît așa în virtutea acelora netrebnice trăiri.
  Ce le simțim azi în buiecia neroziilor la tot pasul ce ne însoțesc înspre nicăieri deocamdată, ne regăsindu-se cam nicăieri cadența binelui și dreptății cu EL în viața nostră.

2091.Pînă s-o cam lămurit soarta noastră

    Privind în urmă cu 77 de ani, cînd EL o fost pe la noi, chiar pe aceste meleaguri. Românești, la Maglavit interlocutor fiindu-I Petrache Lupu în cîteva rînduri. Pînă s-o cam lămurit soarta noastră, neascultători și-n greșeli mereu fără EL și nedrepți. S-o mai promis multe și mari și mici, dar neputința omenească, nedreptatea. Ne-o fost de mai bună alegere și am plătit și încă plătim în fața SA.
   Încă de pe atunci în mare vogă vindecările minune, săvîrșite de EL, cum? Prin simpla apelare a LUI, cum putea fiecare în credința ce-o simțea. Îndrumați de unii și alții, în special de Petrache Lupu, cum să se procedeze. În acele locuri în care i se arătase Dumnezeu Însuși lui Petrache Lupu. Lîngă salcia „plîngătoare” minune, la buturugi și cu apa fîntînii săpate de ciobanul de atunci Petrache Lupu.
   Prin simpla lor credință în EL oamenii se vindecau de boli și suferințe îndelungare. Ulterior influiențele nefaste, și-au pus amprenta și minunile au slăbit în intensitate. Omul ne putînd face față încercărilor vieții, fără un sprijin permanent de SUS. Ori un altul de pe aicea corespunzător. Nici azi, religiozitatea de fațadă,  alungă pe cei ce-I caută sprijinul și nu numai.

1722.Știm ceva, restu-i închipuire ce ne ține pe loc

   O fost pe aici pe la noi acum 77 de ani și ne-o încercat a ne îndruma, fără mari schimbări. Eu zi că mai deloc azi vizibile, ci o tot ținem într-o doară rău de tot. Și încă nedreptatea nu-L crede că-I Singurul Dumnezeu din CER. Ci necuratele închipuiri, de rîsul curcilor, la care se mai închină neputincioșii lumii. Cu toate că-s părăsiți și-n suferințe, dispariții premature, tot nu-și revin la EL.
   EL își dă interesul să ne schimbe traseul nedrept actual, strîmb de mult tare. Și noi nu-L băgăm în seamă, cred cu știința CER-ului, pentru ceva ce nu știu încă. Inconștiența joacă un rol mare, lipsa interesului suprem, și nedreptatea în toate cele. Cu toate că știm ceva, nu-i suficient, restu-i falsă închipuire ce ne ține-n loc.
   Încă consideră EL, că mai e de răbdat ce mai avem de făcut, să vadă de sîntem de-o hasnă ori nu. În general e cu fața la noi, nu și-o întors-o încă, ne mai rabdă nelegiuirea față de EL. Cît numai EL știe și-n ce context ne mai creditează așa nerușinați cum sîntem.
   Chiar de eu și alții vă spun despre, necesitatea îndreptării în fața SA și a oamenilor. Nu vă sinchisiți, ci vă urmați nedreapta formare și chiar de aveți părăsiri și necazuri, nu contează. Suportați și de mai chițcăiți la nevoie, nu dați semne de îndreptare, de nici o culoare.
   Se mai îndură și EL de noi cînd sîntem la necaz, dar tot cu scopul de a vedea. De a vedea, că-i posibil, de trăit corect, de ne purtăm omenește și-L știm corect. Nu-i cine știe ce, străduința, dar totuși conștiința că EL există și-I singurul Responsabil de noi vii. Și luarea în serios a cerințelor SALE, de a ne îndrepta în viață, știindu-L bine.