4352..De aici chiar împăcat.

  Ne pare tare grea, la unii despărțirea de cei ce se tot duc dintre noi vii, dar există un dar, trebuie să-i respectăm de-și doresc acea plecare. Din considerente ce numai ei însăși le știu și EL și urmările-s cele aflate-n timp de noi pămîntenii, urmîndu-le. Cu temei ori ba, depinzînd de foarte mulți factori, eu știindu-i pe înaintații mei cît de bine mi s-o permis, le-am urmat părerile de rău.
  Și toate cele cîte le-am simțit atunci, chiar de unii mai apropiați cu destul de întîrziată reacție de vădită zdruncinare sufletească. Că nu era vremea simțirilor profunde la comanda aceea a trecerii în neființă, mulțumit atunci pe deplin de conștiința împăcată. Cu care cei ce plecară s-au tot dus fără întoarcerea ce nu ni-i la îndemînă niciodată și-i firesc a ne îngriji din vreme a ști cu toții.
  Pregătiți a fi, e tare greu de nu-I ești aproape măcar atunci la spartul tîgului cu viața și pășirea spre tărîmul celălalt neștiut. De cei nepregătiți, că ar fi de dorit apropiindu-te de EL să-L urmezi fără tăgadă în liniștea obligatori dincolo de aici chiar împăcat.

2747.Au plecat cu toate că mai figurează, fizic

  Da, tot la cei în ultima etapă dinaintea dispariției dintre cei vii, parcă nu mai sînt printre noi. Cu alte preocupări și gînduri, o duc parcă nu mai sînt pe aicea. Din lumea aceasta au plecat cu toate că mai figurează, fizic, dar nu-s. Nu toți, unii se chinuie pînă dispar, acelora EL le-o prescris așa sfîrșit, fără noimă. Să nu mai poată fi altfel, nici măcar ocazional conștienți de ceva mai acătării.
  Exemple vii către cei ce rămîn să se îndrepte și să nu-i urmeze în nedreptăți și fără EL. Că uite ce pățesc și să-și tragă pe seamă grabnic și atenți să nu-I mai greșească nici cînd. Că-n fața lor chinuitul e în altă sferă, cu ale sale gînduri reci fără ornice cicălitoare. Dus încă nu pe copcă, ci umflat de vîntul schimbării fudule ce-l mai plimbă prin lumea asta ce-i fără noimă lui.
  Doar s-o mai aibă-n cine știe ce labirint întortocheat ale minții, ca un ultim omagiu vieții. Ce nu i-o fost destulă pentru a o vedea cum trebuia și acuma își ia adio de la ea. Fluturînd batista albă a predatului altei lumii, să nu-l mai osîndească. Că-i cătrănit de aici cu dric hodorogit și împăinjenită vreme de lung hotar.

2746.Medicina ți-o pus ștampila de expirat

  Cînd ne sînt numărate ceasurile, zilele să nu mai zic alte temporalități, pînă la trecerea. Dintre cei vii și tu nu dorești dar asta e, medicina ți-o pus ștampila de expirat. În timpul ce ți-o mai rămas îți faci de cap, de poți, aproape inconștient de tine. Fără o cale sigură de salvare, că ai da orice ești capabil, doar să o mai duci. Și nu-i cu putință, tu, ai tăi apropiați, rudele și alții, oarecare nu știu cum?
  Se poate și sigur reușești de știi, calm, cu atenție desăvîrșită I te adresezi curat și sincer doar LUI . Te va ajuta și vei simți, cu răbdare și atentă receptivitate ce ai de făcut. Și să te conformezi. Se poate să-ți treacă ca din senin și să de însănătoșești. Ca prim minune, ori să te vindece tratamente ce nu au avut efectul scontat atîta vreme.
  Și-n timp să te cheme în fața SA, deodată, cînd nici nu gîndești și să te poți revanșa. Ți se dă ocazia și depinde ce fel de om ești, ori nu și atunci o poți sfecli pe loc chiar. E bine să te mobilizezi, de regulă nu-i ușoară schimbarea ce ți se cere, dar o poți duce, de vrei cu tărie.