4352..De aici chiar împăcat.

  Ne pare tare grea, la unii despărțirea de cei ce se tot duc dintre noi vii, dar există un dar, trebuie să-i respectăm de-și doresc acea plecare. Din considerente ce numai ei însăși le știu și EL și urmările-s cele aflate-n timp de noi pămîntenii, urmîndu-le. Cu temei ori ba, depinzînd de foarte mulți factori, eu știindu-i pe înaintații mei cît de bine mi s-o permis, le-am urmat părerile de rău.
  Și toate cele cîte le-am simțit atunci, chiar de unii mai apropiați cu destul de întîrziată reacție de vădită zdruncinare sufletească. Că nu era vremea simțirilor profunde la comanda aceea a trecerii în neființă, mulțumit atunci pe deplin de conștiința împăcată. Cu care cei ce plecară s-au tot dus fără întoarcerea ce nu ni-i la îndemînă niciodată și-i firesc a ne îngriji din vreme a ști cu toții.
  Pregătiți a fi, e tare greu de nu-I ești aproape măcar atunci la spartul tîgului cu viața și pășirea spre tărîmul celălalt neștiut. De cei nepregătiți, că ar fi de dorit apropiindu-te de EL să-L urmezi fără tăgadă în liniștea obligatori dincolo de aici chiar împăcat.

4308..Așteptînd asta.

  Prin faptul că-L știm, că-L respectăm, că-I sîntem recunoscători într-un fel ori altul, avem credință, că I ne încredințăm cumva în mîinile SALE. EL Singurul Dumnezeu de pe Pămînt și de oriunde știm ori nu cîte ceva pe undeva poate nu chiar cum E realitatea SA. Și noi pe acolo, deocamdată în neștire corectă, ci destul de aproximativ necunoscîndu-ne cum trebuie cu EL și reciproca.
  Credem, dar nu-i chiar așa, ne știe îndeajuns de bine, dar e un dar, ar trebui să fim conștienți cu toții în mod cît mai acătării. De o realitate și o relație corespunzătoare cu EL pe față și EL de asemenea, fiindu-ne cum zicem apropiați cît se poate. Între om și Creatorul nostru și a tot ce știm ori nu, deocamdată și vom ști ce trebuie cu și mai mare rîvnă ori ba, depinzînd de foarte multe.
  Ce poate nu le știm corect încă dar ne vom edifica la o adică atunci cînd ni se vor deschide ochii, simțurile prin toți porii așteptînd asta.

2391.Pe cei mai mari decît noi pe Pămînt și din CER

  Și EL ca și pe Pămînt nu se încurcă cu cei ce nu-L au. Ci ca și pe Pămînt instanțele și cele CER-ești ne cheamă pe cei ce le onorăm chemările. Care cît de cît ne respectăm pe cei mai mari decît noi pe Pămînt și din CER, nici nu se discută.  Și astfel ne prindem în cîte procese și judecăți și cum se doresc în CER. Că orice ni se întîmplă, credem noi, pe Pămînt îs cu știre de SUS.
  Iar ceea ce se petrece cu noi în legătură chiar cu EL, nici nu încape îndoială. CER-ul știe cu anticipație și-n cazul meu, am știut și eu cîte ceva încă din copilărie. Totuși  neclare și oarecum nici acum nu mi le explic, în totalitate, aproximez încă. Neclaritatea e simbolul sub care trăim pe Tera, vrem multe și nu sîntem în stare să-I  respectăm cerințele LUI, ce-s legi pentru noi. Ce fel de oameni sîntem?
  Ne credem mai deștepți ca EL? Atunci de ce nu-I cerem socoteală de orice se petrece cu noi pe Pămînt? A știu, nu avem legătură cu EL, ci ne-am creat o muhaia zeu dintr-un vechi mort. Și plătim nedreptatea făcută LUI, prin neputința de a fi cum trebuie în fața SA și a oamenilor. Niște netrebnici.

2347.Egalitatea drepturilor, altfel nu-s fără popor

  Să ne obișnuim noi și copii noștri să respectăm bunul-simț, regulile sale stricte. Egalitatea drepturilor, că nu-i bine și altfel nu-și au loc legile statului de drept. Nu se pot aplica, dacă temelia nu-i pusă în popor, ci-i dezrădăcinată bunătatea. Omenia, cumsecădenia, care-i o calitate a poporului român dintotdeauna. Ce trebuie ancorată și-n aceste critice vremi, să n-o pierdem înstrăinîndu-ne.
  De noi de ființa nostră ancestrală, buna creștere, respectul față de celălalt. Buna conviețuire între oameni, ca o primă condiție ce ne-o cere EL. Și care-i cam pe ducă și pe cale să se piardă și aici între noi românii. Așa că reveniți-vă oameni buni, la a fi cumsecade și binevoitori între oamenii toți. Că de nu, nici nu vreau să mă gîndesc, EL își pune mari speranțe.
  Să nu confundăm sinceritatea cu nerușinarea-i o cale neroadă de animalizare. A omului, o fost o perioadă acum cca. un milon de ani, cînd am fost aduși. Implantați în Tera, ca oameni între animale și natura ostilă, să ne acomodăm. Să nu împrumutăm prea mult din ceea ce întîlnim, ținîndu-ne totuși oameni. Cum ne-o dorit EL dintotdeauna, așa că nu vărsați donița plină.