2350.Așa ceva nu dăinuie și distruse sînt din fașă

  E de ne conceput să alcătuim cu ființe imorale, înrăite, nedrepte în general, societăți umane. Îs himere, iluzii, așa ceva nu dăinuie și distruse sînt din fașă. E nevoie de binele să ne închege năzuințele, să ne înfiripe zborurile spre afirmări corecte. Cu oameni în care valorile umane esențiale își găsesc ecoul dorit, benefic. Doar cu ei se pot alcătui comunități viabile, de trăit cum trebuie și EL ne-o dorește.
  Nici nu mai amintesc că fără reguli demne și de bine și util nu ne putem nimic în viață. Nici să ne pierdem sacrificîndu-ne continuu, se zice, pentru alții, nu-i corect. Pierzîndu-ne personalitate în folosul altora, gustînd viața altora în detrimentul vieții tale proprii. Căreia nu-i mai știi rostul, menirea, revin-o-ți fii om dintr-o bucată, cum te-o dat EL în lume! Vrei binele? Fă-l responsabil, asumîndu-ți trăirile tale pentru ei, menținîndu-ți fire de om la locul tău.
  Ideilor nobile și de binefacere să le urmeze fapte și vorbe întocmai. Numai astfel devin interesante și demne de urmat cum trebuie. Culminînd cu un altruism deosebit ca să trăiești și ale altora trăiri și gînduri.

2273.Baza vieții inexistente, dă viața peste cap

  Că-n dezmățul ăsta generalizat prin lume, se simte ca un zgomot de fond. Bîzîitul rețelei nedrepte, înrăite, urîțîte, minciuna în exapansiune oriunde n-o cauți. Baza vieții inexistentă, dă viața peste cap, înlocuită cu nedrepte religii fără EL. Ci minciuna necurățenia și fărădelegea îs dominantele ce ne murdăresc viața. Și așa în această mocirlă nimica nu-i ca lumea, ci ne stricăm mai tare.
    Nu se pot transmite lucrurile bine, cugetările, expresiile realului nestrîmbat. Gîndurile și simțămintele curate, conștiinței și emoțiilor drepte înoitoare. De util și frumos, ci o rețea de capcane, în care minciuna justifică totul. Nimica nu scapă nespurcat, ci poate undeva uitată de lume o curată amintire. E greu foarte greu în așa lume fără căpătîi, ci cu răul în față mereu, ura și invidia.
   Ne dăm seama că fără EL cel adevărat nu-I chip de a mai exista corect și bine. Se impune scormonirea unde-L găsim încă dosit să ni-L însușim cum putem pentru a supraviețui. Coșmarului nedrept și urît, ce ne agresează mereu, și tot mai sofisticată-i nevoia.

1888.În vise frumosul e mai ușor, ca -n realitate

   Că ne complacem mai mult viselor decît realității cotidiene, nedrepte și înrăite. În vise, în dorințe închipuite, făurirea frumosului e mai ușoară, ca-n realitatea umană. Unde-i nevoie de muncă atentă și corectă, cu bun-simț, că altfel e degeaba totul. Trezirea la realitatea nemiloasă, din visele ce ni le făurim pe nedrept, e dărîmătoare.
   Și vrem imediat să nu ne mai trezim, ci-ntr-o dulce adormire ireală, chiar de-i spre necazuri și pieire.
   Dar EL va face în așa fel ca scimbarea să se producă pe ne gîndite în alți parametri. Ce ne vor face o trecere moderată de la azi spre mîine, fiind cum trebuie în toate cele. Conviețuirea umană și cu EL în pace ne vom înțelege, cum nu am fost și trebuie să fim.
   Nu se va face în vis, ci la lumina zilei, ca lumina zilei de clară și concretă va fi dezmeticirea. În fața SA și a ceea ce trebuie să fim cu adevărat în lumea ce-o formăm înnoită. După cum EL ne-o va prezenta și noi o vom urma, în ea fiind ca de cînd lumea.