3009.În amețită omenire fără cap și coadă

  Să avem nostalgia vremurilor bune, închipuite ori răzlețe îngăduiri de SUS. Și față de realitatea dură, nemiloasă, adevărată, cruda neputință în fața terorii. Ca punct de ne înțeles azi și poate și-n alte dăți fiind calul de bătaie nemilos. Și ne știut de ce, din reflex nedrept, e exagerare și neputința de a ne pricepe pe noi. Lipsurile ne îndepărtează pe unii de alții și cine știe în ce ne putem afirma.
  De frică ne căutăm refugiu în cîte năzbîtii ce ne îngroapă temporar să uităm realitate prea crudă. Durerea neputinței în fața pedepselor, neștiința și chiar cunoașterea cu ce folos? Nu ne rămîne decît constatarea nerușinării, contrariați că-s altele ce nu le știm omenește. Nu se respectă credința, ci necredința crezi, aiurită treabă și azi pe Pămînt încă.
  Nu ne dăm seama de încă multe și mărunte, fără cap și coadă-s cam toate de la vreme. Nu-ți mai pasă, că nu are rost să te mai zbați, tîmpenii și tărășenii fudule. Mai bine, dar nu-i cam cum în amețită omenire fără nici o treabă de bază.

1888.În vise frumosul e mai ușor, ca -n realitate

   Că ne complacem mai mult viselor decît realității cotidiene, nedrepte și înrăite. În vise, în dorințe închipuite, făurirea frumosului e mai ușoară, ca-n realitatea umană. Unde-i nevoie de muncă atentă și corectă, cu bun-simț, că altfel e degeaba totul. Trezirea la realitatea nemiloasă, din visele ce ni le făurim pe nedrept, e dărîmătoare.
   Și vrem imediat să nu ne mai trezim, ci-ntr-o dulce adormire ireală, chiar de-i spre necazuri și pieire.
   Dar EL va face în așa fel ca scimbarea să se producă pe ne gîndite în alți parametri. Ce ne vor face o trecere moderată de la azi spre mîine, fiind cum trebuie în toate cele. Conviețuirea umană și cu EL în pace ne vom înțelege, cum nu am fost și trebuie să fim.
   Nu se va face în vis, ci la lumina zilei, ca lumina zilei de clară și concretă va fi dezmeticirea. În fața SA și a ceea ce trebuie să fim cu adevărat în lumea ce-o formăm înnoită. După cum EL ne-o va prezenta și noi o vom urma, în ea fiind ca de cînd lumea.