3090.Viselor adevărate ce ni-s competitive cotidianului și mediului înconjurător, ce ne umple trăinicia

  Sîntem încăpăținați amatori de iluzii, bucurîndu-ne din nimicuri și altele trecătoare. Oferte ale vieții cotidiene, naturii și libertății de a alege binele, utilul și frumosul ce-l considerăm. Da în legătură cu EL e cea mai îndrăzneață dorință să-I intrăm în voie, dar nu știm aproape nimica. Despre comportamentul în fața SA, ni s-au servit atîtea netrebnicii, religioase și alte nedreptăți.
  Ce nu-L cuprind cumsecade și înstrăinați o tot ducem nedumeriți întruna aiurea. Fără EL și necorespunzători prin viață haihui. Fără bun-simț și bunătatea firească omului împlinit cum ni-o dat să viețuim acătării între oameni. Cu adevărat responsabili și demni cu dreptate și binele în față mereu.
  Să nu privim viața și omenirea în gri și negru ci în normalitatea ei firescă. Curcubeul LUI dat să-l știm între noi valabil cît mai mult să ne umple trăinicia. Viselor adevărate ce ni-s competitive cotidianului și mediului înconjurător.

2745.Că-I călcăm poate pe urme, doar EL ne-o făcut

  Putința unor opțiuni, doar teoretice ni-o lăsat aici pe Pămînt, gînduri, iluzorii proiecte. Doar să ne visăm oarecum stăpînii lumii, că-n realitate doar EL ne conduce. Că-I călcăm poate pe urme, tot ce se poate, doar EL ne-o creeat așa să fim. Cu-n picior în prezent și cu celălalt în trecut, să nu mai facem greșelile ce-s istorie negativă nouă. Căutînd îndreptarea și ascultarea SA, cum trebuie să fim între oameni și de EL știință.
  Cît mai acătării, să-I fim cît mai aproape, și de viitor doar EL să ne poarte de grijă. Noi doar să fim atenți și să ținem aproape mereu, elevi sîrguincioși să-I fim. Că-naintea SA nu vom putea și nici nu se cade, și habar nu avem cu ce se mănîncă. Orice e în fața noastră în continuare și-i cu luate aminte în CER aflat. Și de noi cînd vom dovedi că putem fi ceea ce trebuie, vom fi.
  Să ne pregătim cum ne dorește ca să-L urmăm și să nu-I mai greșim cît vom mai fi. Pe aicea și-n alte părți cum va fi treaba ce e de făcut, aflînd atunci.

2350.Așa ceva nu dăinuie și distruse sînt din fașă

  E de ne conceput să alcătuim cu ființe imorale, înrăite, nedrepte în general, societăți umane. Îs himere, iluzii, așa ceva nu dăinuie și distruse sînt din fașă. E nevoie de binele să ne închege năzuințele, să ne înfiripe zborurile spre afirmări corecte. Cu oameni în care valorile umane esențiale își găsesc ecoul dorit, benefic. Doar cu ei se pot alcătui comunități viabile, de trăit cum trebuie și EL ne-o dorește.
  Nici nu mai amintesc că fără reguli demne și de bine și util nu ne putem nimic în viață. Nici să ne pierdem sacrificîndu-ne continuu, se zice, pentru alții, nu-i corect. Pierzîndu-ne personalitate în folosul altora, gustînd viața altora în detrimentul vieții tale proprii. Căreia nu-i mai știi rostul, menirea, revin-o-ți fii om dintr-o bucată, cum te-o dat EL în lume! Vrei binele? Fă-l responsabil, asumîndu-ți trăirile tale pentru ei, menținîndu-ți fire de om la locul tău.
  Ideilor nobile și de binefacere să le urmeze fapte și vorbe întocmai. Numai astfel devin interesante și demne de urmat cum trebuie. Culminînd cu un altruism deosebit ca să trăiești și ale altora trăiri și gînduri.