2350.Așa ceva nu dăinuie și distruse sînt din fașă

  E de ne conceput să alcătuim cu ființe imorale, înrăite, nedrepte în general, societăți umane. Îs himere, iluzii, așa ceva nu dăinuie și distruse sînt din fașă. E nevoie de binele să ne închege năzuințele, să ne înfiripe zborurile spre afirmări corecte. Cu oameni în care valorile umane esențiale își găsesc ecoul dorit, benefic. Doar cu ei se pot alcătui comunități viabile, de trăit cum trebuie și EL ne-o dorește.
  Nici nu mai amintesc că fără reguli demne și de bine și util nu ne putem nimic în viață. Nici să ne pierdem sacrificîndu-ne continuu, se zice, pentru alții, nu-i corect. Pierzîndu-ne personalitate în folosul altora, gustînd viața altora în detrimentul vieții tale proprii. Căreia nu-i mai știi rostul, menirea, revin-o-ți fii om dintr-o bucată, cum te-o dat EL în lume! Vrei binele? Fă-l responsabil, asumîndu-ți trăirile tale pentru ei, menținîndu-ți fire de om la locul tău.
  Ideilor nobile și de binefacere să le urmeze fapte și vorbe întocmai. Numai astfel devin interesante și demne de urmat cum trebuie. Culminînd cu un altruism deosebit ca să trăiești și ale altora trăiri și gînduri.