2471.E greu de întruchipat atîtea onorabile bune

  Să ne detașăm de lumescul nedrept nouă și lor, trăncăneli, bîrfe, prejudecăți, păreri, etc. Purtîndu-ne nu cum ar merita, ci distincți, detașați, iertători și buni între noi toți. E greu de întruchipat atîtea bune și onorabile, dar asta e, cît putem, mai puțin rău. Ci cu bun-simț și binele în față, vrînd ce ne cere EL nouă între noi. Și să nu-L uităm defel, ci dîndu-I ce-I a LUI, respectîndu-L cum trebuie, niciodată destul, mă gîndesc.
  Că nu-L știm a ne comporta în fața LUI cum trebuie, părăsindu-ne plătim. Văicărindu-ne, că ce ni-o făcut, cum am ajuns de nenorociți, dar minte nu vrem să avem. Ba da, dar de unde? Că nedreptatea ne-o tăiat toate căile de comunicare cu CER-ul, cu știrea LUI. Și asta e deocamdată sîntem în programul CER-ului și ce va urma vom trăi și vom vedea ce-i de mai făcut.
  Deocamdată tot nu știm nimica, tot nedrepți și nerușinați și fără EL, defilăm prin viață. Cum putem cum nu putem, mai aflînd o treabă, de bine dar pusă anapoda fără EL. Mediul înconjurător martor ca și EL, Nevăzutul și ne așteptă să ne mișcăm cum va trebui, că nu-i încotro.

2464.Neîncrederea și fărădelegea în cumsecădenie

  Purtîndu-ne cum e nevoie, cum ne cer împrejurările înspre realizări demne de oamenii ce sîntem. Adică să prefacem sărăcia pămîntului în bogăție, în belșug, în frumos și bine. Chiar pîrloaga în roade și flori alese, nedreptatea, ura și răutatea în mărinimie și bună-purtare, cumsecădenie. Neîncrederea și fărădelegea în bucurie și cooperare înspre realizări deosebite.
  Nepăsarea și lenea în destoinicie cu folos implicat, fățărnicia și intoleranța în atenție și flacăra înălțării spre culmi de umanitate neatinse. Toate ne sînt posibile de vrem cu bun-simț și conlucrare spre omenescul din noi. Străduindu-ne să înfăptuim ce ni-i predestinat nouă, doar să vrem schimbînd lumea asta nedreptă încă. În ceva ce poate nici nu visăm, că EL nu de florile mărului se preocupă de noi.
  Fiind și-n alte sfere de ne închipuit pentru noi, totuși din cînd în cînd. Își găsește timp și spațiu pentru a ne îndruma direct cum ne dorește a-L urma ca să ne realizăm cum trebuie.

2310.Cu gîndirea tot de SUS în viață, înspre căutare

  Spiritul dat de SUS și altele ce ne leagă de Restul Totului, ne îmfășoară. Purtîndu-ne cu gîndire, tot de SUS, în viață, spre o căutare Divină, pe aici printre noi oamenii. Să fim cum ne recomandă doar EL, urmîndu-I sfatul, înspre realizarea moralizării bune umane. Și cunoașterea SA deplină și corectă. Pentru a nu deveni suflet, deci moartea să ne despartă corp de cele sfinte.
  Înainte de a ne realiza menirea dată, dintru început, încă ne înfăptuită ci tot amînată. De nedreptatea de care tot de multă vreme dăm dovadă în fața SA și a lumii neputincioase. Răzvrătiți cu binele și utilul în priviri, că-I căutăm încuviințarea corectă doar nouă. Spre a ne urca spre o cunoaștere bună, demnă a lumii, în natura dată.
  Nu depărtîndu-ne de sol, ci cu picioarele pe Pămînt, ne făcînd umbră degeaba Pămîntului. Că-i înaintea noastră în priceperea SA, conlucrînd deplin, într-un fel ce încă nu-l știm. Să ne îndreptăm ca să putem fi acolo unde ni-i locul cunoașterii trebuincioase. Ce încă nici n-o bănuim, așa înstrăinați încă bîjbîim în înăutru beznei noastre. Să ieșim afară la aer curat și atmosferă deplină, Divină.