4307..Oarecum știute.

  Sîntem cam inconștienți de noi, cine sîntem pe Pămînt și de ce? și mai ales despre EL și legătura cu noi, indestructibilă, orice am face ne rabdă și ne dă speranțe. De mai bine, doar să-L știm cumsecade și să ne purtăm omenește, cum ni-i datul prin lume cît sîntem, demonstrînd omenie și bine între noi toți, în  natură și cu EL. Nu-i lucru ușor dar nici greu, ne vrea acătării, oarecum neștiută încă cum trebuie legătura firească cu EL și-ntre noi și natură, din varii motive ce le vom desluși.
  Mai bine cînd va fi vremea aceea de dezmeticire generală în lumea noastră încă înstrăinată pe coclaurile neputințelor fără de EL și EL îndepărtat ne vrea îndreptați. E de muncă și potolirea convenită de EL cu noi încă din vechime și nici pînă azi reușită pe de-a-ntregul niciodată, ci frînturi și delăsări cît lumea, de nu mai știm mai nimica. Corect, ci însăilări mincinoase cît încape-s azi încă prim lumea fudule cu fundul gol și fără de cap și normal e vai de mama nostră de nevolnici, că nu ne iartă.
  Pînă nu ne vom demonstra obîrșia de oameni dați a-I fi de ai LUI și noi în alte trăiri conviețuind conform cerințelor SALE și de noi oarecum știute, dar încă ne urmate corect.

3588.Ci doar cu nefirescul din noi

  Voința SA ne însoțește de cînd sîntem pe Pămînt, însingurîndu-ne mereu buieci. De EL și noi, neputînd îndura omenia, bunu-simț, bunătatea, cumsecădenia. Ci reversul medaliilor ce le aflăm și azi oriunde între noi conlucrînd netrebnici. Cît încape de mai dă și pe alăturea sălbăticia ce ne auto-exterminăm. Avînd liber de SUS uneori cînd nu sîntem de recunoscut oameni între oameni, ci altceva.
  Fățarnici în totalitate nedemni nouă și LUI, Creatorul mirat de așa pacoste umană. Ignorîndu-ne pe noi înșine nerecunoscători firii date, ci mereu năzuind spre nefirescul. Nedreptății ce-I întoarce spatele nu numai LUI, dar și nouă însăși de nicăieri mereu. În formă nelegiuirea încearcă tăriile CER-ului pînă cînd mai țin la așa tortură.
  Ne jucăm continuu cu EL și nu-L susținem în demersurile firești nouă, ci doar cu nefirescul din noi.