Să ne simțim în stare de a pricepe viața, clipă de clipă e o cerință și lăuntrică. Dar nu-i chip cu așa asediu permanent din partea răului și urîtului, care este. Printre noi toți, le simțim afirmîndu-se mereu tot mai derutant, luînd diferite forme. Și expresii ce ne crează mereu rămîneri în urmă, de încălecați și conduși unde nu ni-i treaba.
Nu sîntem pregătiți a trăi de nici o culoare, ci părăsiți de societatea dezinteresată. De părinții dezinformați și delăsători, nedemni unii de așa sarcină imposibilă lor. Nepregătiții la rîndul lor cum trebuie, ci înstrăinați de firescul umanității actuale. Și cerințele mereu de actualizat în formă să ne menținem ca să fim competitivi și-n așa ceva esențial, dar nu prea știut bine.
Că-i o paletă prea largă și complexă de mereu înnoiri frecvente și neașteptate unele mereu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu