3433.Ci singuri să ne îndreptăm

  Ne limităm fățiș doar la cunoașterea trupească, nu simțim celelalte trăiri identice. Deodată aflate în tandem de cooperare lăuntrică și exterioară pînă hăt departe în tăriile CER-lui. Neștiut și nici nu ne batem capul așa înșelați de multă vreme de neputința de a fi oameni. Între noi toți și mai ales cu EL ne conlucrînd benefic CER și Pămîntul Uman, adica noi toți.
  Ne torturăm reciproc în așa lume nedreaptă, iadul ne urmărește constant, nedreptatea ni se tot întoarce pe toate fețele. Suferința e totală, neputința de a fi oameni cu adevărat ci netrebnici unii cu alții. Și împreună ne-o facem cum putem fiecare, mai dibaci în rele și urîte înfăptuiri. Nu conlucrînd ci înstrăinați de cînd ne știm mereu, egoiști cu ură neclintită, pizma și delăsarea în rele continuu.
  Clipe de adevăr ne tot vizitează în viață mereu, dar nu pricepem, ni-i oprită dumirirea, aflarea. Nu merităm mai nimica corect, ci singuri să ne îndreptăm.