Că de ești independent, un singuratic, un neînțeles, chiar de ești între ai tăi. Nu prea ești cu ei în toate pe aceeași lungime de undă, fiecare cu ale sale. Doar unele tării, încercări ale vieții vă mai adună la un loc, de altfel cam ne înțeleși. Așa-s azi de cînd lumea relațiile între oameni, aproximative, însăilate. Nu-s pe durate lungi și chezășuite de cîte năzuințe înălțătoare, ci doar aparent, uneori.
Așa că atunci însingurat oarecum de capul tău te poți apuca de diverse nădejdi. Ce-ți aparțin doar ție și-i destul de greu de dus în spate de unul singur, doar de afli sprijin. Destul în tine și cine știe în ceea ce alții nu văd, nu vor , nu pot pricepe, tot singur ești. Că-n caz de neputințe tot mereu întîlnite e de simplificat treaba, ți se pare că-s întîmplătoare și nu-s.
Nu poți duce și Cineva te face atent să te limitezi la cît ești, că năzuințe ai, bine. Dar cu puterea înțelegerii și a celor trebuincioase stai mai ne în regulă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu