Cînd nu la toți, ci doar la unii cărora li se deschide privirea, înțelegerea rostului în lume. De către forțe ce ni-s superioare, respectivii ce n-ar da să mai fie timp și spațiu. La îndemînă doar să se îndrepte, dar nu-i chip, atîta o fost și gata isprava de ne ispravă. Viața e pe gata, ți se apropie sentința e deja dată, o afla-i și tu, te cutremuri, urmează ceea ce-i de făcut Acolo.
Noi încă multă vreme nu vom ști de Dincolo multe și mărunte, nu merităm. Nedrepți și neputincioși în ceea ce de mult trebuia să fim și încă-s pași în cunoașterea preconizată. Să dăm sens vieții, sensul aducător de bine, doar făcînd binele, cerut de SUS, nouă. Și încă ne luat în seamă cam defel, nedemni perindîndu-ne degeaba irosind viața.
Pornirea în lume fiecare și-o drămuiește, fiind cam egali, dar sensul dat trăiniciei ei contează.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu