3358..Și totuși civilizați nu sîntem, ci doar pe alți-i criticăm

  Să nu ne grăbim, că-n ritmuri iuți, nebăgarea de seamă e la ordinea zilei, reușind. Să ne liniștim, cum trebuie să fim, potoliți între oameni și să luăm aminte la EL. Cumsecade, fără balamucuri, ci în tihnă, aflîndu-L cum e nevoie, simțindu-L cu adevărat. Cine E, ne mințindu-ne și recunoscîndu-I LUI Întîietatea în CER și oriunde pe Pămînt și nu numai.
  Că impresiile neclare trebuiesc înlăturate grabnic prin pace și liniște deplină. Nu-n iureșuri dătătoare de fiori și spaime omenești, ci-n conlucrare pe înțelesul fiecăruia. Cu demnitate omenească adevărată respectul reciproc să dăinuie firesc între noi toți. Necunoscutul ne atrage ca un magnet, cînd în sfîrșit dăm nas în nas cu așteptatul.
  Nu ne mai place, sălbăticia, primitivismul haotic, necurățenia naturală oriunde-i. Lipsa civilizației ne doare și totuși civilizați nu sîntem, ci doar pe alți-i criticăm.