3357.Datoria ce o avem înainte de toate cele

  Altfel spus, e de luat aminte la cum sîntem moderați, nu oricum, ci ne delăsători. Ci fermi și clari în dreptul nostru limitat de cele trebuincioase atunci doar. Ne luîndu-ne după aspirații ce ne depășesc mereu, deci consecvenți mereu. Văzîndu-ne de drumul nostru ce-l aflăm în timp, obișnuindu-ne cumsecade între oameni. Și-n fața SA mai ales, știindu-L bine, respectîndu-L cum putem mai corespunzător, aflîndu-ne locul în lume.
  Nu deodată ci-n timp și precauți să ne potolim văzîndu-ne de lungul nasului mereu omenoși. Făcînd față cum trebuie vieții, nu lăsîndu-ne pe tînjală, ci cu adevărat oameni. Căci nimeni nu-ți va face treaba ta cum trebui însă nu de mîntuială, ci cumsecade. Fiind și împlinit, fericit chiar de asta-l liniștește oarecum, deoarece prin muncă ne aflăm a fi.
  Că și libertatea-i căutată, dar mai întîi realizarea, mulțumirea de sine în datoria ce o avem înainte de toate cele.