Materia întunecată în univers împinge materia grea ce creează spațiul nou, se extinde mereu. Și suferințele, nevoile toate ne amplifică cunoașterea de sine, ne lărgește priceperea. Tot pățitu-i priceput, învățăm din ceea ce ni se petrece în viața noastră și acelor din jur, a cunoscuților. Interesați vrem nu vrem de viața noastră, a familiei și nu numai, ne lovim cît trăim de necazuri diverse, ce ne edifică.
Ne tot educăm cît sîntem, dar să nu-L ignorăm că-I cea dintîi învățătură de ne uitat. Că-I cea mai costisitoare din cîte le știm, de nu-L știm bine și le vom ști vreodată cît va mai fi lumea. Ne luarea LUI în considerare corectă și uitarea, ne uită și EL pe noi și uităm de viață. N-o mai avem, ni-i oprită și neînțeleasă-i întruna mereu, ratîndu-ne pe mîna noastră nepricepuții.
Avem datoria de a ne cunoaște temeinic noi înșine mai întîi și doar după aceea să fim prin lume.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu