3353..A ne cunoaște temeinic noi înșine și apoi să fim prin lume

  Materia întunecată în univers împinge materia grea ce creează spațiul nou, se extinde mereu. Și suferințele, nevoile toate ne amplifică cunoașterea de sine, ne lărgește priceperea. Tot pățitu-i priceput, învățăm din ceea ce ni se petrece în viața noastră și acelor din jur, a cunoscuților. Interesați vrem nu vrem de viața noastră, a familiei și nu numai, ne lovim cît trăim de necazuri diverse, ce ne edifică.
  Ne tot educăm cît sîntem, dar să nu-L ignorăm că-I cea dintîi învățătură de ne uitat. Că-I cea mai costisitoare din cîte le știm, de nu-L știm bine și le vom ști vreodată cît va mai fi lumea. Ne luarea LUI în considerare corectă și uitarea, ne uită și EL pe noi și uităm de viață. N-o mai avem, ni-i oprită și neînțeleasă-i întruna mereu, ratîndu-ne pe mîna noastră nepricepuții.
  Avem datoria de a ne cunoaște temeinic noi înșine mai întîi și doar după aceea să fim prin lume.