3356..Slăbiciunea rațiunii e că se adresează doar celor ce-o pricep

  Că lucrurile, unele doar par mai bine realizate cînd încă nu-s gata, mai promițătoare. Că-n timp de aspirații noi, mereu spre mai desăvîrșire, precizările mereu noi și stricte. Ne îndepărtează de fapta pornită și aproape terminată, dar niciodată cum ne-ar trebui. Ne găsindu-ne exact rezolvarea finală, pretențioși și nelămuriți, oscilanți, necunoscători.
  Ai cerințelor trebuincioase în continuu neputincioși, ne irosim ocaziile date. Că nu sîntem raționali destul, ci repeziți, nerăbdători, porniți și nu știm unde și cum. Că rațiunea-i bună doar celor raționali, la restu-i încurcă doar, că-i slăbiciunea ei, o fi. Asta e și să ne obișnuim măcar a fi moderați, potoliți, ne întinzîndu-ne mai mult decît ni-i plapuma.
  Deci slăbiciuna rațiunii e că se adresează doar celor cu putere de pricepere, raționalilor. Chiar de li se arată mai multora anumite lucruri, să nu le luăm ca atare. Poate nu-s pentru noi și să ne vedem de drumul cunoscut, în dreptul nostru.