3356..Slăbiciunea rațiunii e că se adresează doar celor ce-o pricep

  Că lucrurile, unele doar par mai bine realizate cînd încă nu-s gata, mai promițătoare. Că-n timp de aspirații noi, mereu spre mai desăvîrșire, precizările mereu noi și stricte. Ne îndepărtează de fapta pornită și aproape terminată, dar niciodată cum ne-ar trebui. Ne găsindu-ne exact rezolvarea finală, pretențioși și nelămuriți, oscilanți, necunoscători.
  Ai cerințelor trebuincioase în continuu neputincioși, ne irosim ocaziile date. Că nu sîntem raționali destul, ci repeziți, nerăbdători, porniți și nu știm unde și cum. Că rațiunea-i bună doar celor raționali, la restu-i încurcă doar, că-i slăbiciunea ei, o fi. Asta e și să ne obișnuim măcar a fi moderați, potoliți, ne întinzîndu-ne mai mult decît ni-i plapuma.
  Deci slăbiciuna rațiunii e că se adresează doar celor cu putere de pricepere, raționalilor. Chiar de li se arată mai multora anumite lucruri, să nu le luăm ca atare. Poate nu-s pentru noi și să ne vedem de drumul cunoscut, în dreptul nostru.

3043.Chiar ni-o creat de calibrul SĂU, buni și răi

  Da erele păgîne care încă nu-s gata, crezînd încă în bazaconii și altele ce nu-L cuprind. Cu adevărat cum E, că nu-L știm ci bîjbîim, E ca și noi de un fel de a fi. Chiar ni-o creat de calibrul SĂU, buni și răi în același timp, oare  de ce? Nu în amploarea SA, dar cît de cît fiecare e un mic ca EL, acolo unde-și găsește menirea.
  Simțită ca atare, de bine de rău lăsîndu-ne în pace, asta-i nota SA dată nouă. De nu-i bai și avem atenționări mai mari ori mai mici și să nu le trecem cu vederea. Nepăsători, că ne mai dă de știre oarecum, dar și cînd se satură de nepăsarea noastră. Părăsiți încăpem pe mîna necazului de tot felul, că nu ne scutește de minte nu avem.
  Închinați la cîți necurați și alte mîndre goale închipuiri încă la modă fadă. În fața LUI și a Lumii SALE, ce nu le știm și nici nu ne căznim mai acătării. Dispărînd dintre noi ici și colo, fără urmă demnă, personaje ale cotidianului.