Că-I constituim și surprize, în timp aflate SUS și dezbătute, noi ne știind rezultatul, deocamdată nemeritînd. O conlucrare cu adevărat demnă, ce-i de dorit de noi și EL, ca să ne rezolvăm cunoașterea trebuincioasă. Fără de care nu înaintăm, cred, în timp ne vom lămuri după cum va fi cazul. Ne învățăm unii cu alții, mai abitir EL cu noi, că noi ne tot îndepărtăm, chiar de EL E mereu în preajma noastră neștiut.
Așa de îndepărtați sîntem, gîndiți-vă doar la religiile ce se dau că-s în legătură cu Lumea SA. Aiureli de netrebnici fără Dumnezeul Cel Adevărat, ci cu tîmpenii, necurate închipuiri de strămorți vechi. Chipurile zei ai nedrepților împinși în față să-i aburească pe gură-cască suficienți. Deodată înstrăinați de EL, ce să ne mai așteptăm, decît la altoiri cît încape și încă nedrepți între noi
Nu i se dă șansă realității noastre cu spirit și gîndire Divină, ca aproximativ oricărei vietăți terestre, oarecum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu