Ne trecem prin viață nepăsători cam de tot și toate cele, zurlii, fără griji și obligații. Chiar de unele mai aflăm și căine-cîinește ne mai ocupăm, făcîndu-le cît de cît mai acătării. Ni se cam petrece fenomenul apropierii de credință, cam de la o vîrstă. De regulă în partea a doua a vieții, socotim noi, cînd marile treburi le-am cam dat la spate.
Așa-i datul inconștientului, EL dorește să ne salvăm măcar în parte, chiar de aparent greșim. Că acces la reala credință nu avem, Credința în EL ni-i obturată pe cam toate căile. Accesibilitatea e îngrădită de falsitate și minciuna ce-o dus de nas și dreptatea. Astfel că o cale la îndemînă de găsire a drumului SĂU și al nostru împreună, nu-i, este dar nu-l aflăm.
De asta azi așa de rară-i aflarea LUI, ci doar minciuna și suratele ei neghiobiile ne tot îmbie. Din cîte coclauri aflate în calea mulțimilor aburite gata de mult timp.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu