3098.Cît mai ferm și clar, vei primi și ajutorul spiritului trimis de EL să te ajute spre liman

  „Neîngrijirea” trupului, spațiu intim al gîndirii și vieții însoțită ferm și nu prea clar. De spiritul învăluitor în legătura cu Totul, natura și EL și altele de oriunde nu știm mai defel. Nu merităm încă nedrepți cît încape și fără EL cum ar trebui pe primul loc. Nu altele ce ne strică calea încă din vechime, luîndu-ne după nelegiuiri, cu tot îndemnul SĂU. De îndreptare și căutare a colaborării cu EL și înălțarea cunoașterii.
  Cu adevărat demne și curate, sincere în fața LUI și între noi destoinici în bine cu folos. Deci nu căutînd lumescul, ci calea spiritului, de ne conceput omenește ușor. Gîndirea pusă la zid, căutîndu-L cum putem mai bine mulți au aflat, deci se poate. Și EL ne mai ajută și noi să nu stăm în așteptare prea resemnați, ci activi în ce ni se pare corect. Confirmîndu-ni-se în timp cu adevărat îmbucurător simțit.
  Mereu pornind de la cunoașterea de sine, lăuntrul tău, cît mai singur cu tine o vreme. Să nu-ți mai greșești ci firea bună, demnă s-o cultivi, sincer și ferm, cît mai ferm. Și clar, vei primi și ajutorul spiritului trimis de EL să te îndrume spre liman.

3064.Datul ne califică și descalifică cînd și cum vrea

  Uneori viața ne croiește chemări ne conforme dorințelor noastre intime. Dîndu-ne înlesniri, talent chiar în cîte alte domenii, ce vrînd ne vrînd, de dragul realizării. Fără cusur, ce-o simțim crescînd în noi, ne dăm acesteia pe de-a-ntregul, la o adică. Confirmînd și-n lume talentul ce ne frămîntă, construcția ce lumea o așteaptă. În desăvîrșirea ce-o pricepem astfel, în fața altora indeciși.
  Și netalentați suficient, ție ieșindu-ți totul pe bandă, fără prea multă bătaie de cap. Rarități de care trebuie ținut cont în viață de ți-i dat, asta e, cu unii și cu ceilalți. Croită de EL și noi la mijloc nu mereu în legătură cu EL, ne supunem ori ba. Depinzînd și de alții viața ce-o avem, nu mereu de capul nostru și nu de puține ori ratîndu-ne.
  Și pe mîna altora ce nu țin cont de noi, nu ne pricep și poate nici noi singuri. Nu știm ce vrem cu adevărat, continuu în căutarea a ceva ce poate nu ne iese cum vrem. Nu-i încă vremea și datul ne descalifică și califică cînd și cum vrea.

2151.O strîngere de inimă, sîntem în eroare

  Și să știm totdeauna cînd am greșit și ne vine scadența, simțim noi înșine mai întîi. Înfrîngerea, rateul în sinea noastră, intim o strîngere de inimă ne avertizează, că sîntem în eroare. Că vom plăti oalele sparte, că nu vom scăpa și se impune îndreptarea, cum putem cum nu putem. Că-i sigur posibilă, de vrem și trebuie să vrem, pentru a fi cum trebuie între oameni. Și mai ales în fața SA, că altfel nu scăpăm orice am face, vom încasa-o, polița întreagă de plătit.
   Astfel e și-n fața SA cînd se adună prea multe în seama noastră încălcări nedemne. Nedrepte LUI și oamenilor, pornesc atenționările, de regulă, și de nu sîntem receptivi. Din ce în ce mai abitir, încasăm suferințe peste suferințe, poate, poate ne dezmeticim. Și de nu-i și nu-i o putem mierli foarte ușor.
   Atunci se impune de putem, asta-i problema, că de regulă nu pricepem nimica. Și continuăm îndepărtarea de aceea ce trebuie să fim, nu vedem pericolul și ni se înfundă. Și chiar și atunci se impune îndreptarea cum ne cum, obligatoriu, că încă-i ultima șansă. După care de nu mișcăm în direcți bună o sfeclim.

1889.Din facere avem în noi dreptatea și morala

    Omul nu-i învățat să se cunoască pe el intim ci superficial, complăcîndu-se în nedreptate. Cu toate că din facere avem în noi inițiate dreptatea și bunul-simț, de nu sîntem. În continuare, în copilărie și restul vieții tot păstrați în limitele moralei și al corectitudinii. Ne sălbăticim, dăm înapoi prin rele și urîte apucături ce ne îmbie mereu în viață. Și mai ușor ni se par înfăptuirile nedrepte decît cele adevărat umane și folositoare.
   Că se poate zice că și nedreptatea-i folositoare și se trăiește și încă destul de bine. E aparentă liniște și fericirea pe seama altora, furînd nu-i dobîndire ci înșelăciune. Minciună, și minciuna stă la baza acestor demersuri cotidiene, că Baza vieții nu-i. Fiind înlocuită prin falsa închipuire căreia ne raportăm, ducîndu-ne singur de nas.
   Că toate pornesc de la EL și ceea ce trebuie să trăim conform dreptății și moralei inițiale. Să nu-L răstălmăcim și nici să ne întoarcem la sălbăticia vremurilor primitive. Cînd volens nolens, datorită programei umane date de CER, trebuia să ne adaptăm. Noi ființe, care în curînd vom intra în adevărata schimbare de care trebuie să fim în stare.