Se afișează postările cu eticheta înfrîngerea. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta înfrîngerea. Afișați toate postările

duminică, 9 martie 2014

4317..Încurajări temătoare.

  Cu toate că nu mi-o dat o notă excepțională la ultima postare și de regulă n-o suportam înfrîngerea nepriceperii, ce o mai știu cumva. Deci acuma revin și continui, nu chiar ca și cînd n-ar fi fost nimica, ci e totuși o nemulțumire dar e în fața SA. Un eu ce mă consider nimica cu oarece experiență în relațiile cu EL, doar că EL așa o vrut și nu-L pricep pe de-a-ntregul nici acuma.
  Și poate niciodată cu toate că aș vrea dar e imposibil de aflat măcar minimul necesar unei vieți cum trebuie să o avem. În aceste așa încîlcite vremi de Acolo și aici, poate-s gură-spartă, dar de nu mă alegea-făcea așa să exist, eram altfel și poate... Dar așa sînt și de foarte multe ori îmi fac singur curaj din vini ce le dau CER-ului că sînt așa și nu altfel, oarecum poate.
  Mai suportabil și pentru mine și ai mei, e tare greu cu așa porniri și așa încurajări temătoare și totuși sperate.

sâmbătă, 13 octombrie 2012

2151.O strîngere de inimă, sîntem în eroare

  Și să știm totdeauna cînd am greșit și ne vine scadența, simțim noi înșine mai întîi. Înfrîngerea, rateul în sinea noastră, intim o strîngere de inimă ne avertizează, că sîntem în eroare. Că vom plăti oalele sparte, că nu vom scăpa și se impune îndreptarea, cum putem cum nu putem. Că-i sigur posibilă, de vrem și trebuie să vrem, pentru a fi cum trebuie între oameni. Și mai ales în fața SA, că altfel nu scăpăm orice am face, vom încasa-o, polița întreagă de plătit.
   Astfel e și-n fața SA cînd se adună prea multe în seama noastră încălcări nedemne. Nedrepte LUI și oamenilor, pornesc atenționările, de regulă, și de nu sîntem receptivi. Din ce în ce mai abitir, încasăm suferințe peste suferințe, poate, poate ne dezmeticim. Și de nu-i și nu-i o putem mierli foarte ușor.
   Atunci se impune de putem, asta-i problema, că de regulă nu pricepem nimica. Și continuăm îndepărtarea de aceea ce trebuie să fim, nu vedem pericolul și ni se înfundă. Și chiar și atunci se impune îndreptarea cum ne cum, obligatoriu, că încă-i ultima șansă. După care de nu mișcăm în direcți bună o sfeclim.