4317..Încurajări temătoare.

  Cu toate că nu mi-o dat o notă excepțională la ultima postare și de regulă n-o suportam înfrîngerea nepriceperii, ce o mai știu cumva. Deci acuma revin și continui, nu chiar ca și cînd n-ar fi fost nimica, ci e totuși o nemulțumire dar e în fața SA. Un eu ce mă consider nimica cu oarece experiență în relațiile cu EL, doar că EL așa o vrut și nu-L pricep pe de-a-ntregul nici acuma.
  Și poate niciodată cu toate că aș vrea dar e imposibil de aflat măcar minimul necesar unei vieți cum trebuie să o avem. În aceste așa încîlcite vremi de Acolo și aici, poate-s gură-spartă, dar de nu mă alegea-făcea așa să exist, eram altfel și poate... Dar așa sînt și de foarte multe ori îmi fac singur curaj din vini ce le dau CER-ului că sînt așa și nu altfel, oarecum poate.
  Mai suportabil și pentru mine și ai mei, e tare greu cu așa porniri și așa încurajări temătoare și totuși sperate.