2521.Își ia zborul către un ceva undeva

  Despărțirea de trup, spiritul își ia gîndirea sub forma unei unde ce totalizează viața în trăiri practice. Și conform unei înțelegeri cosmice își ia zborul către un ceva undeva. Ce nu-l simțim și nici cunoaște, noutatea ne va copleși o vreme. Repuși în alte teme ce cunosc o alt fel de existență. Nu o putem transmite celor rămași, vii de pe Pămînt, decît oarecum doar cînd putem și ce anume.
  E tare strictă separarea lumilor vii de morți, cu unele excepții din varii motive tot cosmice. Ce noi nu le știm încă, ce încă ne tulbură și dezbină în îndreptarea cerută SUS. E încă cu două fețe?!
  Din vechime ne tot amintesc vechile scrieri despre EL întocmai neschimbat în cîte e azi. Nedreptatea îndrăzni să ni-L ascundă, neobrăzata în dosul necuraților  zei, închipuiți.
  EL ne cere mai întîi să avem demonstrînd fapte bune și utile și doar după aceea. Să ne îngrijim de aflarea SA, corectă, ne așteaptă cu încredere să nu-L dezamăgim.

1406.Fiinţe ideale

   Orice concepţie poate fi interpretată după consecinţele ei practice. Fiind adevărată cea care produce ceva practic util omului. Şi ca să progresezi, ai nevoie de susţinerea maselor. Aici şi atunci are loc un fenomen, speţa oamenilor care nu îndrăznesc, se complac înapoierii socio-culturale şi opunîndu-se oricărui progres, ori schimbare chiar şi-n spiritualitate.
   Frica snobismul e în sufletele lor, sînt leneşi nu vor să cerceteze. Nici să se implice, cumva să nu supere pe careva, să nu se certe, să nu indispună pe niciunul. Laşitate pe toate planurile vieţii. Se impune seriozitate, severitate şi criterii cu luciditate rece.
   Şi cel ce are dreptate încercată, demonstrată, simţită în sinele său, dorit şi altora cu folos. Să vorbească sus şi tare, neadmiţînd că orice părere e bună, pentru că în final răul va învinge din nou. Nu omul prost care nu-i capabil de înalte speculaţii. Ci cel pe care nu-l tulbură sănătatea sa într-atît să nu se implice înspre bine şi util, adică omul cumsecade.
   Natura SA a făcut din om un fruntaş între cele vii de pe Pămîntul SĂU. În majoritate nu-s inteligenţi, şi totuşi unii sînt înzestraţi cu mari calităţi. Dar toţi pot fi educabili, deci toţi pot progresa. Omul nu-i bun prin firea sa, dar poate fi îmbunătăţit prin învăţare cu voinţă şi tărie în timp. Omul nu-i perfect cu sentimente şi impulsuri chiar rele, dar poate fi îndreptat. Fără porniri sociale poate lua acest caracter. Deci moralizat poate fi de se vrea.
   Civilizaţia uneori stagnează şi chiar regresa, dar ulterior se poate redresa şi să-şi continue progresul.
    Religiile au transformat spiritualitatea din imagini închipuite undeva, cîndva, în punerea accentului pe materialitatea unor închipuiri idolatrizante. Obiectele capătă însuşiri ne avute în timp şi ne întoarcem în timpuri străvechi azi, abia acum superstiţia e periculoasă. Fiinţe ideale s-au transformat în elemente lumeşti.
    Claritatea şi adevărul nu-s de confundat. Claritatea ne ajută să ştim de care parte e adevărul, cînd nu-i de aflat în lumea, ca cea de azi, de exemplu. Adevărul LUI, simplu şi corect, nu cel din nt, ci mai aproape-i în VT.