3545.Rînduiți în fața celorlalți ca exemplu, așa să nu mai facă

  Cînd ne lovește năprasnic nenorocirea, ne face una cu pămîntul, nu ne regăsim. Sîntem pierduți, căutăm un sprijin de nădejde și nu-i chip, însingurați în necazuri. Ce ni se par uriașe și că ne vor astupa definitiv, cei din jur se feresc, se miră că mai mișcăm. Nici ei prea bucuroși o tot duc viața în neștire, fără EL și nedrepți, oricînd posibil să ne fie pe urme, amărîți.
  De neputințe învățate în timp îndelungat ce se tot adîncesc, moștenite și de cei ce ne succed. Nu-i vom mulțumi, fiindu-ne înstrăinată calea LUI așa nedrepți, înrăiți și fără viitor. Condamnați la fărădelegi ce ne trag în jos, tot mai în jos, de nu-i chip să ne mai zărească în bine vreodată. Muți de frica imaginii hîde ce le-o oferim, nu învață nimica, nu folosește la nimic atenționarea.
  Ce prin unii dintre noi rînduiți în fața celorlalți de exemplu, așa să nu mai facă greșeli, între noi și-n fața SA.

2000.Diverse ocazii, doar ne vom dezmetici

   Ăsta-i lozul ce l-am tras venind pe Pămînt, nu avem prea multe obțiuni. Pro și contra, ci-i calea ce de-o greșim și nu ne revenim singuri, sîntem pierduți. Ne dă diverse ocazii, doar ne vom dezmetici, corecți să fim între oameni și cu EL. Grav e că unii o viață întreagă și generații de-a rîndul, o tot încurcat ițele credinței în EL. Cu nedreptatea față de EL și noi, mai mult neglijenți și între oameni nedrepți.
   Ne dorește implicați și desăvîrșiți înspre calea SA și de îndreptare între oameni. Garantîndu-ne o viață de ne oprit, ca ștafetele ce străbat nevoile pînă-și îndeplinesc menirea. Că nu-i o pornire la îndemîna fiecăruia, se vede, că puțini se încumetă. Nu-i vremea, se vede încă și e mai de urmat un timp de prefaceri în așteptarea dorită.
   Că-n vechime și pînă nu tare de mult, erau exemple ce la fel își făceau treaba și nestingheriți. O îndeplineau cum trebuia, doar SUS pricepută, noi încă mai avem multe. De urmat și îndreptat, ca să fim cum trebuie  și să știm.

1574.Calitatea de om în fața SA și a oamenilor

   Să trecem cu vederea, nepăsători la greșei mărunte, involuntare, naive. Dovedindu-ne nouă că sîntem alți oameni în proprii ochi, e greu o dată, de două ori. Dar pe urmă-i rutină și devii alt om încet, încet și acolo SUS. Să înlăturăm încremenita nedreptate din lăuntrul nostru, neînduplecata, spăimîntătoarea.
   Ne îndepărtăm de așa zisă origine simiescă, apropiindu-ne firesc de calitatea de fii ai LUI. Creatorul nostru al tuturora, dar nedrepții rătăcitori, nu-L știu defel și-s pierduți. Îndreptîndu-ne continuu înspre bine și util, nu numai nouă.
   Apropiindu-ne de năcăjiți, părăsiți și pedepsiți, care-s ocoliți de ceilalți, ca nu cumva să le creieze obligații, belele. Nu-i corect, EL ne dorește să ne îmbunătățim continuu, calitatea de om în fața SA și a oamenilor.
   Că nu-i ușor, e sigur așa, dar să ne muncim a fi cum trebuie. Că de regulă ce-i în drept, nu-și fac datoria, se știe de cînd lumea, așa-i lumea și noi să nu fim ca ea. Să ne schimbăm, îndreptîndu-ne încet și sigur.
    Să fii așa încît să te aleagă EL pe tine, că tu pe EL nu-L poți alege. E de făcut demonstrație de poți fi cum te vrea, într-o oarecare măsută îndeplinind niște cerințe. Și-n timp cu voință și muncă susținută și îndemnat de EL în îndreptare, înaintezi.
    Biblia, Vechiul Testament, Exodul (Ieșirea), Ținerea Sabatului (Sîmbetei). 31.13. Domnul Dumnezeu:”Să nu care cumva să nu țineți sabatele Mele, căci acesta va fi între Mine și voi, și urmașii voștri, un semn după care se cunoaște că Eu vă sfințesc”. Și nici în NT nu se zice nimic de ținerea sau neținerea Sîmbetei ori Duminicei. Și totuși de la romani (păgînii) o rămas Duminica și așa se ține.
   Împotrivindu-se Iudaismului atunci ce ținea Sîmbăta după cererea SA. De asta și a NT, EL a lichidat latinitatea ca stat și limbă dispărînd de pe Pămînt. Că o îngăduit nedreptatea să continuă a exista, e o încercare și greșindu-I LUI avem necazuri mai continuu de foarte mulți ani.