3545.Rînduiți în fața celorlalți ca exemplu, așa să nu mai facă

  Cînd ne lovește năprasnic nenorocirea, ne face una cu pămîntul, nu ne regăsim. Sîntem pierduți, căutăm un sprijin de nădejde și nu-i chip, însingurați în necazuri. Ce ni se par uriașe și că ne vor astupa definitiv, cei din jur se feresc, se miră că mai mișcăm. Nici ei prea bucuroși o tot duc viața în neștire, fără EL și nedrepți, oricînd posibil să ne fie pe urme, amărîți.
  De neputințe învățate în timp îndelungat ce se tot adîncesc, moștenite și de cei ce ne succed. Nu-i vom mulțumi, fiindu-ne înstrăinată calea LUI așa nedrepți, înrăiți și fără viitor. Condamnați la fărădelegi ce ne trag în jos, tot mai în jos, de nu-i chip să ne mai zărească în bine vreodată. Muți de frica imaginii hîde ce le-o oferim, nu învață nimica, nu folosește la nimic atenționarea.
  Ce prin unii dintre noi rînduiți în fața celorlalți de exemplu, așa să nu mai facă greșeli, între noi și-n fața SA.

3237.Ne conduc și sînt dați a fi așa, poate nu-s nici ei fericiți că nu-s omenoși cu adevărat, Dumnezeu știe

   La unii mai deosebiți, deci oameni rari cu adevărat oameni odată, însingurați oarecum, întîlnim deșteptăciunea. Intuiția, finețea, cultura, rafinamentul și altele asemenea înălțătoare toate oarecum. Zic oarecum pentru că li-i imposibil acelora așa înzestrați de firea datului uman. De SUS, să fie și miloși și nu-s, îs fără bunăvoință și bunătate, deci de-ale mărinimiei nu știu, nu au „inimă”.
  Existînd departe de firescul uman, cerut de SUS, în altele binecuvîntați să ne fie. Înaintași și îndrumători mai tari ca noi, dominîndu-ne căile, urmîndu-i dar ca ei. În ale lipsurilor lor, ce nu-s simțite de pe jos, ce ni-s omenești cerute nouă tot de SUS. Să nu-i urmăm și nici cere, că nu li-i în firea lor dură, intransigenți și mîndri pe merit tare.
  Ne conduc și sînt dați a fi așa, poate nu-s nici ei fericiți că nu-s omenoși cu adevărat, Dumnezeu știe. Ci distanți și reci, greu de priceput în toate cele, ce li-s în dreptul lor, ci poate-n frînturi.

2892.Îs majoritatea greu de digerat pe Pămînt fără EL

  În fața neantului toți ne simțim nesiguri și însingurați, de nu-L avem alăturea. Neantul din noi, interior și chiar exterior uneori ne încearcă, debusolarea, derapajul nedreptății. Ne cuprinde în viața fără o claritate demnă de oameni așezați, la locul lor corect. Cumsecade în comportări sociale și cu EL acuma ne cere doar să-L știm corect Cine E cu adevărat.
  Că se simte și-ntre oameni prin comportament cine-i cu probleme de adaptare în viață. Înstrăinat, rănit, neînțeles deplin, chiar de pare erudit și în vogă, e încercat de viața ce nu iartă. Căutările să fie curate și-n fața LUI demne, sincere, adevărate cu dreptate fermă. Mai sînt și o mulțime de necunoscute teme cerute de SUS și încă pe Pămînt neștiute mai deloc.
  Și mai ales a istoriei valuri și vremuri chibzuite SUS, îs majoritatea greu de digerat pe Pămînt. Necunoscîndu-L mai deloc încă ignorat și uitat, neînțeles ci înlocuit cu nedreptatea.