4304..Nu-L știm.

  Ne îndrumă cît pricepem a fi cum trebuie, dar nu se lasă păgubaș, ci cu greu însă, ne tot mai încearcă înspre bine, util și chiar frumos. De-I sîntem aliați conform datului uman dintru început așa să fim și nu ne-nvrednicim, părăsiți, fugăriți din fața SA o vreme. Oarecum îndelungată, ce-i și azi în vogă de nu-L mai aflăm, chiar de acuma de un timp se trudește să ne tot cheme, nu-L mai recunoaștem înspre bine, ni-i frică și străin, doar ni se pare.
  Și-I pornit a ne aduce-n simțiri corecte cu EL fiindu-I aliat, prin proiectul CER-ului, înspre cunoașterea lumii ce nu ni-i dezvăluită încă. Ci ascunsă din varii motive ce-n timp le vom desluși, E pornit și ne face părtași chiar involuntari la reușite perfecte. Ce-n acțiune erau după noi mereu în primejdii și de ne controlat și improvizații ce țineau mai bine ca altele gîndite bine.
  Ne ține uneori doar de propagandă și paradă, dar EL E în definitiv totul și nu-L știm corect, nu-L merităm, înaintăm cumva și-I tare încă de ne înțeles.

3901...Că nu-i încotro atunci

  Ne îndrumă cum percepem ori nu la vreme ori mai tîrziu, ori chiar deloc. Așa ni-i datul bată-l vina și inconștienți nu-l ignorăm, ci-l urmăm. Ba îl și mai accentuăm, crezîmdu-ne nevinovați, poate doar ca inconștienți. O tot ducem viața degeaba și EL se tot străduiește, ne luîndu-L în seamă. În modul cel mai serios ce ni-i dat a fi dar tot încercarea moarte n-are de a fi tot necorespunzători.
  Și ne tot rabdă, nu degeaba I se tot zice Îndelungrăbdătorul, dar nu prea îndelung. Că-I și la EL un termen ce-L respectă întocmai, de nu ne încadrăm, pa! și poate niciodată. Ratîndu-ne viața și la EL încercarea de ne face oameni cum e normal SUS și noi nu și nu. Pînă totuși ceea ce trebuie se află nu numai SUS, ci și jos între netrebnici, că-i gata timpul, s-o copt vremea.
  Și ne vine rîndul, nu apocalipsei cum tot bălăngăne din fleoancă nelegiuiții SĂI și ai noștri inconștienții. De EL și noi cum trebuie să-I și vom fi, că nu-i încotro atunci.

1894.Nu neapărat să suferi tu, ci să fii și martor

   Suferința ne arată, ne îndrumă spre ceva ce ne-o scăpat vederii noastre . Am trecut nepăsători, de cînd sîntem și nu vedeam ce trebuie și-i de aflat de acuma. Nu neapărat să suferi tu, ci-i suficient să fii martor și să înțelegi, să te implici adînc. Cît poți, că-i cale de urmat, și nu-i ușoară, dar de vrei totul se poate. Chiar de uneori ești descumpănit de necunoscutul ce nu ți se arată o vreme.
   Nu-I îndeplinim cerințele și-i o lămurire a SA și a ta, o înțelegere, ce-i mai altfel. Ce-i mai greu de aflat poate acuma, ori cine știe, doar EL, de o vei ști?
   Sînt și hopuri și șes și văi în calea ce-o afli și multă voință și perseverență în cunoaștere. Chiar de nu mereu vei și putea, că așa-i firea, obosește de la o vreme. Și-i nevoie de o pauză de dumirire și avînt curios, de mai bine și util, cît meriți. Asta-i esențial să nu întrecem măsura, ci să colaborăm, să ne rugăm a fi ajutați.
   De Divinitate, că nu-s oile acasă, ci pe cele coclauri împrăștiate și le cautăm și nu dăm de ele. Așa-i, ne năpădesc amintiri, nevoi în gînd și cîte și mai cîte închipuiri și bune dar și parazite.