3404.De ne revenim grabnic și necazul ia sfîrșit

  Deci e de repetat și de intrat bine în cap, chiar de cel ce suferă e un fost nemernic. Nu contează, suferința îl astîmpără, posibil să-și dea seama de nedreptatea. Ce-o susținea, dar nu contează asta, între noi îl vedem năcăjit acuma și să-i respectăm suferința. E părăsit și pedepsit și CER-ul consideră și ne cere să fim oameni între oameni adevărați.
  Dovedind asta prin vorbe și fapte, răzbunarea e doar în seama SA, noi doar constatăm. Ferindu-ne cît mai mult să-I greșim, că EL ne ajută, credință să aveți demni oameni să fiți. Respectîndu-I legile date nouă întocmai, eventual adaptate azi, modernizate ne ciuntite însă. De avem neplăceri, se datoresc nouă că nu-L luăm în seamă suficient, fiind părăsiți
  Plătim, de ne revenim grabnic și necazul ia sfîrșit, fiți siguri și altădată confomați-vă LUI. Și numai LUI, ca să vă fie bine vouă și familiei voastre.

2423.Nu suferim de-I sîntem în fața SA cum trebuie

  Nu  suferințele nu au sens, de-I ești cum trebuie în fața SA și între oameni. Una fără cealaltă nu merg, sînt ca un cuplu de ne despărțit în cel mai bun caz. Sînt și excepții. Deci nici o nevoie și nici piedică nu suferim de-I sîntem în fața SA cum ne dorește. Sîntem liberi să-L știm cît mai bine, de vrem cu toată opoziția nedreptății. Astăzi se poate, cu așa o avalanșă de informații, cu răbdare obții și ce trebuie.
  Că ne-am dori să-I fim cît mai bine în fața SA, dar de regulă e foarte greu, oameni sîntem. Cu destule metehne și cîte și mai cîte obiceiuri și cerințe trupești, nu toate chiar greșite. Dar de regulă ne lipsește informația corectă în legătură cu o relație privată cu EL. Toți o putem aborda legătura cu Divinitatea cît mai bună să fie, doar de dorim.
  În cazul moralizării, regulile morale-s stricte și cu conștiința bine pusă la punct se poate reuși. După timp și cu răbdare obținem nu o perfecțiune deosebită, dar totuși ceva se reușește. Și-i bine, în timp e posibil de a progresat de se vrea binele.

2246.Îndreptarea noastră cum trebuie între oameni

  Bolile și moartea, deci suferința, desnădejdea, dispariția prematură, îs legate toate. De îndreptarea noastră cum trebuie între oameni și-n fața SA, măcar să-L știm corect. Am beneficia de viață îndelungată, fără prea mari griji și nevoi, înțelegînd. Cît putem fiecare rostul nostru pe aicea și mulțumiți, știind clipa din timp. Cînd părăsim lumea asta, de încercare deocamdată, că-n continuare se va afla.
  Altă societate de edificat în condiții încă necunoscute nouă azi, fiind încă nedrepți. De încercare să ne pornim a fi cum se dorește SUS, între oameni, moralizați. Și doar binele de vorbit și înfăptuit corect, cît despre EL, nu-I cunoscut bine, ci ascuns. De nedreptatea lumii și-i de muncă a-L afla corect și cu EL de înțeles o cale.
   Căi oamenii și acuma urmează, mai drepte ori nedrepte, EL știind pentru fiecare. Ce i se cade, încercări, mai dure ori domoale, nu știm noi ce ni se cade și de ce?În fața Sa judecarea fiecăruia e după principii ce doar CER-ul le știe. Că noi ne mai dăm cu părerea și poate-I greșim și de ce să avem nevoie de complicat viața?

2245.Încă din perioada de grație, dată fiecăruia

  Să ne lămurim, suferința în lume-i pentru că e nedreptate între oameni și-n fața LUI. De ne vom vedea de treabă cum trebuie și încă din perioada de grație, dată fiecăruia. Să ne învățăm cu viața o vreme, fără să plătim în părăsire, îndreptați vom avea alt trai.
  Iar nedreptatea-i că-L nesocotim și ne închinăm la ce nu trebuie, ori de sîntem atei. Nici între oameni nu sîntem cu bun-simț și fără bine, deci greșim și dreptatea nu-i de găsit în așa condiții. E mințită și deci nu-și face datoria, fiind derutată de la menirea ei neîndurătoare cu fărădelegea.
   Și de regulă în așa lume, puțini le pasă celorlalți că unii-s josnici și neputincioși. Nu se implică nimeni voluntar pentru îndreptarea celor căzuți în greșeli. Că-i nevoie de conștiința educată la timp și pe traseu singuri dezmeticirea. Și grija părinților să nu înceteze cît trăiesc pentru copii lor. Astea-s căile corecte și de edificat în societate mereu cu seriozitate și ne vom curăța de neajunsuri.

1895.Năpăsători și nedrepți între noi

   Degeaba ni se perindă prin față suferința, nevoia, moartea chiar, de nu luăm- aminte. Dacă nu ne dăm seama că-I greșim și nouă înșine ne știind ce-i cu noi cu adevărat. Comportîndu-ne nepăsători și nedrepți între noi și-n fața LUI, ca și cînd n-ar fi. Intoleranți cu noi și cu EL și părăsiți, plătim și-i grav că nici atunci nu ne dezmeticim.
   Dar EL ne așteaptă, are răbdare cît nu cuprindem cu priceperea noastră limitată. Și se aprinde pentru orice licăr al nostru de mai bine, înspre ceea ce trebuie. Și încă nu știm, că-s pași de făcut și nu-s simpli, ci hotărîți și fără întoarcere. Ne vrea să participăm nemijlocit la luminarea noastră și din năuntru și din afară.
   Să ne muncim, ca să ni se întipărească în ființă ceea ce cu greu aflăm. Și singuri cît putem să fim pregătiți de cunoaștere, că ne lipsește la toți. Și această stare de inferioritate față de ceea ce trebuie să fim să ne-o limităm cît putem și cît mai repede. Fără să ne mai greșim calea, ca pînă acuma și pentru asta să-L aflăm și menține cu noi.

1894.Nu neapărat să suferi tu, ci să fii și martor

   Suferința ne arată, ne îndrumă spre ceva ce ne-o scăpat vederii noastre . Am trecut nepăsători, de cînd sîntem și nu vedeam ce trebuie și-i de aflat de acuma. Nu neapărat să suferi tu, ci-i suficient să fii martor și să înțelegi, să te implici adînc. Cît poți, că-i cale de urmat, și nu-i ușoară, dar de vrei totul se poate. Chiar de uneori ești descumpănit de necunoscutul ce nu ți se arată o vreme.
   Nu-I îndeplinim cerințele și-i o lămurire a SA și a ta, o înțelegere, ce-i mai altfel. Ce-i mai greu de aflat poate acuma, ori cine știe, doar EL, de o vei ști?
   Sînt și hopuri și șes și văi în calea ce-o afli și multă voință și perseverență în cunoaștere. Chiar de nu mereu vei și putea, că așa-i firea, obosește de la o vreme. Și-i nevoie de o pauză de dumirire și avînt curios, de mai bine și util, cît meriți. Asta-i esențial să nu întrecem măsura, ci să colaborăm, să ne rugăm a fi ajutați.
   De Divinitate, că nu-s oile acasă, ci pe cele coclauri împrăștiate și le cautăm și nu dăm de ele. Așa-i, ne năpădesc amintiri, nevoi în gînd și cîte și mai cîte închipuiri și bune dar și parazite.

1788.Amăgindu-ne cu descîntece nedrepte LUI și nouă

   Într-adevăr suferința nu trece decît de te tratezi cum trebuie. Și cum trebuie e cum ni-o întins EL mîna să facem îndreptarea noastră firească. Și ne trec problemele, necazurile și bolile, doar să ne comportăm deodată cum ne vrea. În cunoștință de cauză dreaptă, adevărată, fermă și corectă. Ne amăgindu-ne cu descîntece nedrepte LUI și nouă, ci corectitudine în toate cît se poate.
   Că am știut odinioară în istoria noastră în timp ascunsă de nedrepții ce ne tot încearcă. Și plătind bunăvoinței cu răutăți, de nu prea știm nimic din trecut. Și-n privința spiritualității se zice că sîntem cei mai cei în lume, la originea credinței doar în EL. De unde au pornit toate celelalte religii și ajunse și nedrepte LUI și nouă. Care au cotropit lume și pe noi, înlocuind adevărul SĂU cu minciuna și alte rele.
   Astfel la noi azi nedreptatea ce ni se face nouă și LUI, ne costă ca pe toată lumea. Și nu-i chip încă de îndreptarea mult dorită de EL și noi, ca să scăpăm la limanul.
   Preconizat în CER și încă îndepărtat nouă, că nu răzbatem în mod corect. E o programare ce n-o dibuim bine și nedreptatea nici nu ne prea dă voie. Împreună cu necunoașterea ce cred în unele privințe nici n-o bănuim, că ne conduce.