3916...Ce ne sînt accesibile

  Să nu stăm la pomana oricui, ci să trudim și EL trudește înspre priceperea noastră. Cu ceea ce trebuie să devenim la timpul oportun, îndreptînd ce am strîmbat. Acătării să arătăm că sîntem în natură, între oameni și-n fața Totului ce nu-L știm. Dar să ne strofocăm din toate încheieturile aflărilor știute, conlucrînd cu evitatul, urgisîtul, neînțelesul.
  Pentru a fi și noi în rînd cu lumea din care facem parte de vrem ori nu, așa ni-i datul. În lumea perfectă a SA și noi oarecum cam rămași pe chelia noastră neputincioasă. Sărind drept în mărinimia comportărilor în prefaceri benefice tuturora de se poate. E tare greu dar nu imposibil, de vrem neapărat totu-i posibil, bucurîndu-ne de viața dată.
  Poate nu chiar minuni să facem, cu toate că-s comparabile prin strădanii și purtări ce ne sînt accesibile.

3155.Se cam trezesc după ce află pragul de sus cu capul spart și pe cel de jos cu nasu-n... țărînă

  Mai bine mai tîrziu de cît deloc, e totuși o învățătură la timp utilizată. Forțînd nota vieții, ne dezmeticim întucîtva, și cu chiu cu vai ne menținem în față. Aparențele-s salvate și temerara viață nu-i în șanț eșuată, ci-și mai poate vedea. De-o cale în aflare oarecum corectă, nimerind a fi omul corespunzător cît o mai fi. Că-i poate nimereală și nu-i, ci să ne vedem de lungul nasului și-n familie. Și-n societate și oriunde cu bun-simț, răbdători și să lăsăm loc de bună ziua, că-i greu.
  Mie îmi spuneți, normal așa-i viața dată să-nvățăm minte cît sîntem, dar să căutăm a nu muri proști. Ci cît mai acătării, că-n lumea de azi EL îi înlocuit cu minciuni și de aici totu-i de rîpă să știți!
  Nu-i existența existență, ci o făcătură anapoda de cînd lumea, oamenii se iau după nerozii. Se cam trezesc după ce află pragul de sus cu capul spart și pe cel de jos cu nasu-n... țărînă. Și tot ar fi bine...