4296..O vom edifica.

  Astfel ușurați de așa năzbîtii, ce unele sau împlinit în nerozia noastră fără de sfîrșit, ducînd la existențe de paiață ale unor. Înfăptuiri din nt, nu numai așa zise bune, chipurile, dar și negative cît încape în smintite năzăriri de diavoli, necurați și alte arătări văzute și nevăzute. Tolerate de EL și Lumea LUI în virtutea cîntecului, nostru de pe urmă, în struna nestrunite-i vieți fără Dumnezeu.
  Și aflîndu-ne adevărata menire cu EL și noi o alcătuire de viitor cumsecade, încă ne închipuit pe de-a-ntregul decît în CER înfiripat. Că-s multiple portițe de deveniri curate și corecte, demne de oamenii ce vom fi de la o vreme ce-i în perspectivă. De ne conceput acuma așa ad-hoc, ci-n timp și spațiu alocat schimbării desăvîrșite în cunoașterea necesară aflării căi noi cu noi în înnoire.
  De cînd va fi să fie doar EL și atîta știind clipa și felul luării noastre pe ne pregătite cu toții gură-cască la schimbarea ce-o vom edifica.

4270..Înlănțuiți.

  Sîntem mereu sub imbolduri necunoscute nouă, negative, mai rar pozitive, acele pozitive chiar de-i iroseală de cîte și mai cîte. Necunoscute în timp și spațiu nu ne trag în jos în viață pe noi și ai noștri, socoteala-i ținută SUS și noi doar aflăm. La o adică cînd e cazul ori ba și nu vom ști poate niciodată, dar cele negative, provocatoare, ce din necunoașterea urmărilor nefaste.
  Nouă și altora ne trag îndărăt cu multe necuvenite în cel mai bun caz, dar de regulă merităm părăsirea și urmările-s pe măsuri. Ce nu le știm a cuantifica la justa lor valoare, ci doar în timp și spațiu, de ne dăm interesul cuvenit abordării corecte. E bai mare și necesită mereu să dai de la tine cam în orice privință, deci nu zgîrcit, că-i greu să-ți mai recuperezi viața ta și a altora.
  Ce țin de tine și cam toți sîntem înlănțuiți de știm ori nu, așa-i datul și nu-l știm ca lumea.

4267..Nu ne abatem.

  Dacă-n cazul celor mai acătării influențele negative le percepem ca încercări și de vedem că-ntrec măsura, normalitatea știută. Observată în timp și spațiu ne tragem pe seamă cu luare aminte, nu-i ușor lucru dar se poate și admitem și categorice. Trimiteri ale unor forțe potrivnice vieții ce și pe noi ne au în vedere pînă ni-om lecui de tot de omenescul firav al neputințelor.
  Și de acolo în colo vom vedea ce-i mai de făcut în altele încă ne știute corect, dar cei obișnuiți numai cu părăsirea. În calea nevoilor de tot felul, nici nu-și dau seama vreodată ce-i paște mereu în preajma fărădelegilor, nedreptăților, relelor și urîtelor înfăptuiri. Ce nu le gîndesc corect ne avînd nici un fel de pornire demnă de oamenii ce-i cazul să ne dezmeticim a-I fi cum trebuie.
  Este un prag al cunoașterii ce de nu-l treci corect ești supus necazurilor și probelor nefaste tot mereu și-i greu de viețuit în neștire cu bine. Deci știind calea bună să nu ne abatem în ruptul capului indiferent de trăiri și păreri simțite în orice fel.

3172.Situîndu-ne cum trebuie în fața LUI și a oamenilor de oriunde, măcar cît putem de bine

  Naivitatea, copilăriile în așa lume îs mai negative și de evitat, ne compromit ca oameni demni. Doar pînă te educi și te simți împlinit cumsecade, îs mai tolerate, de ți se acordă șansa. De nu ți se cer și de timpuriu rezolvări adevărate, ca între oameni consacrați. De fapt mereu e nevoie să știm ce vrem cu adevărat onorabil, ne depășindu-ne pătrățica.
  Cît despre altruism, e de aflat cum sîntem și ce putem fi între ceilalți, de avem ce da. Și primi cu dreptate și-n adevărul vieții cît pricepem, ne aburiți de nedreptatea lumescului ordinar. Ce se poartă cu faimă nepotrivită între oamenii cumsecade, că-i doar modă. E de uitat și să fim noi înșine, ascultînd de educatorii societății bune și normale, ne fandosiți în minciună.
  Vraja vieții să nu ne termine de timpuriu, deci ținîndu-ne tare pe pozițiile dobîndite. Ferm și clar, ne dînd vreo șansă nedreptății ce-i prin lume încă tare. Situîndu-ne cum trebuie în fața LUI și a oamenilor de oriunde, măcar cît putem de bine.