4296..O vom edifica.

  Astfel ușurați de așa năzbîtii, ce unele sau împlinit în nerozia noastră fără de sfîrșit, ducînd la existențe de paiață ale unor. Înfăptuiri din nt, nu numai așa zise bune, chipurile, dar și negative cît încape în smintite năzăriri de diavoli, necurați și alte arătări văzute și nevăzute. Tolerate de EL și Lumea LUI în virtutea cîntecului, nostru de pe urmă, în struna nestrunite-i vieți fără Dumnezeu.
  Și aflîndu-ne adevărata menire cu EL și noi o alcătuire de viitor cumsecade, încă ne închipuit pe de-a-ntregul decît în CER înfiripat. Că-s multiple portițe de deveniri curate și corecte, demne de oamenii ce vom fi de la o vreme ce-i în perspectivă. De ne conceput acuma așa ad-hoc, ci-n timp și spațiu alocat schimbării desăvîrșite în cunoașterea necesară aflării căi noi cu noi în înnoire.
  De cînd va fi să fie doar EL și atîta știind clipa și felul luării noastre pe ne pregătite cu toții gură-cască la schimbarea ce-o vom edifica.