4296..O vom edifica.

  Astfel ușurați de așa năzbîtii, ce unele sau împlinit în nerozia noastră fără de sfîrșit, ducînd la existențe de paiață ale unor. Înfăptuiri din nt, nu numai așa zise bune, chipurile, dar și negative cît încape în smintite năzăriri de diavoli, necurați și alte arătări văzute și nevăzute. Tolerate de EL și Lumea LUI în virtutea cîntecului, nostru de pe urmă, în struna nestrunite-i vieți fără Dumnezeu.
  Și aflîndu-ne adevărata menire cu EL și noi o alcătuire de viitor cumsecade, încă ne închipuit pe de-a-ntregul decît în CER înfiripat. Că-s multiple portițe de deveniri curate și corecte, demne de oamenii ce vom fi de la o vreme ce-i în perspectivă. De ne conceput acuma așa ad-hoc, ci-n timp și spațiu alocat schimbării desăvîrșite în cunoașterea necesară aflării căi noi cu noi în înnoire.
  De cînd va fi să fie doar EL și atîta știind clipa și felul luării noastre pe ne pregătite cu toții gură-cască la schimbarea ce-o vom edifica.

3995...Și a îndreptării ferme și clare.

  În CER spre deosebire de Pămînt nu ține minciuna, aburirea din NT și EL se ferește de ea. O știe valabilă netrebnicia doar aici pe Terra, dată între oameni supuși părăsirii și plății. Din varii motive în conformitate cu mersul istoriei pe Pămînt a oamenilor. Pînă ne vom afla drumul, încă ne dibuit, ci-n demersuri surde, aflîndu-ne în treabă. Ne tot irosim viața, chipurile ne dăm tot interesul a o afla corectă, dar nu ne iese.
  Și EL ne studiază comportarea între bine și rău, încercarea spirituală cu aceste religii. Ce ne încurcă viața, neînțelegînd-o mai defel, rătăciți între neantul fărădelegii. Și curățenia credinței în EL încă ne aflată normal pe Pămînt, oprindu-ne singuri degeaba. Buimăciți de așa lumesc neputincios și nici EL nu ne vrea încă, ci ne mai așteptă-n dezmeticiri să ne dovedim puterea de revenire.
  Umană dată nu-n derîderea aflărilor tîmpe și nefolositoare, ci-n contul SĂU și a îndreptării ferme și clare.

3592.Se cam scaldă asupra solidității SALE Acolo

  Ne duc mereu de nas însăilările din NT, minciuni cu toptanul frumos căftănite. De meleaguri cîndva și de EL vizate, doar atîta, că-n timp părăsite și aprig desfiițați. Acei ce nu au avut curajul izbăvirii cerute de SUS o vreme măcar. Neputința făcîndu-și loc oriunde omu-i nedrept LUI și omenirii, negîndirea, răzgîndirea.
  Nu se pricepe văd, că Satana-i fiul LUI Dumnezeu, din miriade în CER dintotdeauna. Împreună cu ale Divității flamuri oriunde și oricînd curtenitoare de fericiri spirituale. Și-n VT se mai păstrează zidiri ce încă țin la noua SA aflare cînd ne va fi să fie. Îndurător doar cu cei ce-L respectă întocmai, fără șovăire, crezînd în Necrezutul din CER.
  Chiar de în NT se cam scaldă asupra solidității SALE Acolo, de neclintit Fiind.