4149...Cum sîntem dați a fi.

  Viața așa ni-i dată întreagă s-o avem de aflat, de savurat și pricepe pe îndelete în tihna mulțumirilor de tot felul înțelese. Cum e firescul dat și încă ne urmat, ci cam mereu lipsindu-ne pasaje întregi de viețuire ce n-o aflăm din vina noastră, neînțelegîndu-L. În timp poate vom și afla ce trebuie și cum trebuie să fim la zi cît mai sîntem vii pe Pămînt, ne autofaultîndu-ne mereu.
  Ne pricepîndu-ne la EL și nici de noi, neștiindu-ne complet, nici de natură și nici de celelalte cîte mai sînt și nu le știm mai defel. Cum ar trebui, tributari neputințelor, nedreptăților și nefireaca-I necunoaștere de care încă tot dăm dovadă și nu ar mai trebui. Că o trecut vremea, siliți fiind un timp a ne ține departe de EL și Lumea LUI, ne vrea aproape să-I fim, pricepîndu-ne a-L afla.
  Că ne tot așteptă de cînd lumea, dar să-I și dovedim asta corect și pe de-a-ntregul omenește cum sîntem dați a fi.

3902...Și chiar ne doboară

  Ni-s date greșelile, ni-s puse-n tema de urmat a existenței de zi cu zi. Și chiar și-n îndelungate preocupări ce rodesc ori nu în funcție de cîte altele. Ce ni-s aduse ori nu la cunoștință, doar să știm ce vrem, dar de regulă ne depășesc. Cam toate fiind limitați incorigibili de încăpăținați, cu tare mare greutate ne învoim. Că-I tot greșim, cu toate că mai mereu îi sîntem în ofsaid și totuși ne tot dă mingi.
  La înaintarea nostră în viață, în cunoașterea ce ne-o tot manifestăm dorind-o. Apriga dorință de a fi mai altfel mai acătării, dar nu știm, ne tot învîrtim în jurul. Centrului de coeziune cu CER-ul, dar nu-L dibuim ca orbii, cu tot arsenalul de autodotări. Ce ni-s îngăduite de SUS, doar ne vom afla ce sîntem și în ce. Într-un Incontestabil, dar ți-ai găsit cu noi să-I fim recunoscători cumva doar.
  Nu pe de-a-ntregul, ne tot roade neputința de a-I fi cum trebuim și chiar ne doboară.

2705.Să ne învrednicim a fi receptivi spre bine

  Nimeni nu-i de izbeliște în lume, ci cu-n bine definit traseu de urmat. Spre îndreptare ori spre osîndă, doar să ne învrednicim a fi receptivi spre bine și folos. Și nimic nu-i întîmplare, ci strașnică programare, chiar de sîntem șapte miliarde. Minuțios e traseul fiecăruia știut doar în CER, doar să ne comportăm cumsecade ca oameni. Și să nu-L dezamăgim, ci să-L știm și afla de nu ni s-o dat ocazia.
  Chiar de sîntem cumva într-o oarecare măsură favorizați de viață, să nu-i uităm. Pe cei de jos, ci mereu cu milă cît putem fi de ajutor și să nu-i prigonim în nici un fel. Că putem ajunge ca ei și ei ca noi, nu-i mare lucru în lumea supusă doar LUI. Fiind atenți la cei ce ne cer ajutor și simțind aceasta ca o datorie pe loc, s-o îndeplinim. Că multe-s false prefăcătorii de nemernici ce ne încearcă.
  Să luăm aminte cu calm și să-L întrebăm pe EL în gînd atunci de sîntem încercați. Și vom afla răspunsul și îndemnul corect nouă, urmîndu-l întocmai. Și fără să dăm explicații nimănui, că nu se cade, ești doar în fața SA.

1706.A ne realiza cum dorim în limitele bunului-simț

   Ne amărîm în viață că nu știm calea de urmat, întîi de toate calea corectă în lume. Adică moralizați și binele făcîndu-l mereu, măcar cît putem, echilibrați înspre bine. Și de asemenea să nu uităm de EL, că ne-o creat și ne dă posibilități de existență. Și de a ne realiza cum dorim, dar în limitele bunului-simț.
   Poate și sigur ne dorim ca EL să ne fie mai aproape, să-L simțim mai mereu cu noi. Să ne sfătuim la bine și mai ales la greu, dar nu-i posibil, e undeva inaccesibil. Ne știe permanent ce facem, dar noi pe EL deloc. EL ne-o creat pe noi și nu noi pe EL, cu toate că mulți, neputînd conviețui, neînțelegîndu-L.
    Își caută cîte alte închipuiri ori materialități la care se închină mai mult ori mai puțin. Ținînd în mod excesiv și supărîndu-L, de ne părăsește și avem necazuri cîte și mai cîte. Ori alții îL ignoră pur și simplu și-și văd de viața lor fără EL. De-I și mai greșesc neîndreptați fiind între oameni, au necazuri la o adică.
    Cînd I se umple paharul răbdării LUI și respectivii părăsiți intră sub zodia suferințelor. Chiar și a dispariției premature, inexplicabile, doar EL știe tot și noi nimic deocamdată, nemeritînd încă.
    Ni se pare că-I cerem puțin, viața să ne fie tihnită, dar se vede că SUS îs altele. Și nu ne sînt îngăduite decît o perioadă de acomodare cu viața și de nu corespundem avem necazuri. Și nu numai noi, ci și familia, că sîntem un tot și-n fața SA și nu știm mereu aceasta. Și ne întrebăm de multe ori, de ce ni se întîmplă de regulă negative dar sînt și pozitive trăiri.
   Și să ne fie întipărit în minte că nimic nu-i întîmplător pe acest Pămînt, ci toate-s legate. Și programate cum nici nu visăm, depinzînd de noi, dar judecate de SUS. Cu consecințe ce le tragem în timp, la sorocul lor neștiut pe aicea.