4381..Am ratat.

  Îmi pare tare rău că am tot aflat și cîte mai cîte netrebnicii înspre aflarea LUI, e tare dificil de cuantificat răul și urîtul. Plecați cu ditamai sacul, țuhalul speranțelor de mai bine și frumos și te tot încarci cu necazuri cît casa, ne dorințe. Șmecheria Divină de a ne păcăli, auto-păcălirea, ochii mari ai așteptărilor și gaura neagră a speranțelor pierdute pe calea ne găsirilor.
  Închipuirilor, mai că-mi vine a zice că-i mai dihai cu religiile toate cîte or fi că-s nemernicii, dar oarecum duceri de nas știute. Aflate în timp că-s irosiri degeaba umblăm cu desagile goale prin așa secetoase priveliști de liniște goale și pline de năduf. Dar cînd începi a depăna aflările Ariadnei în hăul neputințelor înhăitat cu CEL care-L crezi Însuși Divinitatea și primești tot așa.
  Adică niscaiva nedreptate, fudulă pomenire de ceva ce nu vei afla niciodată, cel puțin eu nu aflu și-s căutător cumva, am ratat.

4149...Cum sîntem dați a fi.

  Viața așa ni-i dată întreagă s-o avem de aflat, de savurat și pricepe pe îndelete în tihna mulțumirilor de tot felul înțelese. Cum e firescul dat și încă ne urmat, ci cam mereu lipsindu-ne pasaje întregi de viețuire ce n-o aflăm din vina noastră, neînțelegîndu-L. În timp poate vom și afla ce trebuie și cum trebuie să fim la zi cît mai sîntem vii pe Pămînt, ne autofaultîndu-ne mereu.
  Ne pricepîndu-ne la EL și nici de noi, neștiindu-ne complet, nici de natură și nici de celelalte cîte mai sînt și nu le știm mai defel. Cum ar trebui, tributari neputințelor, nedreptăților și nefireaca-I necunoaștere de care încă tot dăm dovadă și nu ar mai trebui. Că o trecut vremea, siliți fiind un timp a ne ține departe de EL și Lumea LUI, ne vrea aproape să-I fim, pricepîndu-ne a-L afla.
  Că ne tot așteptă de cînd lumea, dar să-I și dovedim asta corect și pe de-a-ntregul omenește cum sîntem dați a fi.

3194.Căutările se vor termina așa cum le-am tot adîncit cu neputința în noi, dar altă cunoaștere afla-vom

 Trecutul ni-i mai aproape, l-au aflat cei ce se pricep în așa ceva de curînd, ori mai de mult. În trecerea timpului cum o fost simțit și transmis ori aflat, cunoscut cum ni-i dat a ști. Dar viitorul, ehei! Aici e aici, destule necazuri ne-o pricinuit neputința de a fi cum trebuie, EL se va amesteca. Și nu ne va mai lăsa de izbeliște, cunoscînd o altă trăinicie de trăit cumsecade cu EL.
  De altă lume vom avea parte, cunoscîndu-ne și pe noi altfel, nu ca pînă acuma. Nu știm nimic, de presupus e și greu și ușor, dar ne știind, ci doar CER-ul la o adică ne va înștiința. Aflînd de toate cele neștiute și de atunci în colo de urmat înnoiți în toate cum trebuie însă. Și Universul de aflat întocmai cum nu ne-o fost dat să-L știm, mai e totuși pînă departe.
  Să ne revedem felul de a fi, mai acătării și demni între noi și cu știința LUI deplină. Căutările se vor termina așa cum le-am tot adîncit cu neputința în noi, dar altă cunoaștere afla-vom.

3176.E serios și chiar prea serios față de noi cam glumeți și neputincioși și de ne priceput încă

   Minunile de SUS, cît credem, e de aflat în așa neputință în fața LUI, mințitul între noi naivii, fără EL deocamdată. Deci în domeniul fizic nu moral se zice că se manifestă EL, eu zic că-n orice dorește. Și noi vom afla, constatînd ce nu pricepem fiind încă îndepărtați de calea cerută nouă. Pînă ne vom dumiri cumsecade între oameni cu binele mereu vorbit și înfăptuit.
  Iar despre EL cînd vom merita aceasta, vom afla ce trebuie, cît trebuie. Că-npotriva rațiunii e neputincios, e o doar  părere de nedrepți. E Atotputernicul de ne contestat, dar nu-L știm, încă-L aproximăm, cît ne mai merge. Că nu-I Esență concepută de oameni, ci EL ne-o conceput și realizat pe noi în vremuri. Că-I și necesară, o fi, dar nu depinde de noi deloc, ci noi de EL, îi sîntem necesari.
  În cadrul programului CER-esc, ce nu-l știm, fiind așa cum sîntem, pînă ne vom regăsi calea cerută. E serios și chiar prea serios față de noi cam glumeți și neputincioși și de ne priceput încă.

2794.Nu ne-o permis să ne ocupăm de această temă

  Nu ne mulțumește viața, se zice că-i mai bine să nu ne fi născut, să n-o fi aflat. În așa lume și așa nedreptate de a fi și nu de acuma ci de foarte multă vreme omul. Nu-i mulțumit de așa existență, în necunoașterea LUI, ar fi o explicație. Dar de ce nu i se pune capăt, cunoscîndu-L cum E și legătura cu noi, cît mai corectă. Conlucrarea demnă, adevărată, nu așa pe sătite, cînd și cînd, ci sistematic cu atenția științei.
  O știință a aflării SALE corecte și cine sîntem noi în univers și-n legătură noi cu EL? Nu-i curaj, mai bine dați bir cu fugiții în acest domeniu absolut necunoscut. Și totuși așa de dorit în cunoașterea lumii dintotdeauna. Curiozitatea, ori și cred că asta-i sigur, nu ne-o permis EL să ne preocupăm corect de această temă crucială. A vieții, morții, omului în viață pe Pămînt și a chestiunii LUI și a Lumii LUI.
  Cît mai aprofundată și bine documentată cunoaștere și de luat legătura cu EL. Nu empiric ci cît mai științific, strîngînd toată documentația necesară, că e sigur.